Ora Pământului, varianta familiei Adams

Astăzi am fost plăcut surprinsă de două lucruri.

Primul lucru care m-a surprins a fost faptul că România a participat şi ea, simbolic, ce-i drept la Ora Pământului: timp de o oră, Palatul Parlamentului s-a cufundat în întuneric pentru Pământ. (Palatul Parlamentului, fiind a doua clădire ca şi mărime din lume după Pentagon, consumă într-o oră 1,700 de KW)
Frumos din partea României, e un început…

A doua supriză a avut loc la 20:20 când m-am dus în sufragerie unde bunica mea – rudă îndepărtată a lui Bonaparte – se juca Solitaire în timp ce vorbea la telefon (intrase deja în a doua oră de conversaţii aprinse), iar bineînţeles, televizorul ardea frumuşel în ritmurile Realitatea TV. Am întrebat-o dacă nu cumva ar vrea să închidă televizorul şi un bec. S-a întors în slow motion spre mine şi m-a întrebat fioros:
- De ce?!
Uhm… mda, paradoxal! Nu îşi dezlipeşte atenţia măcar o secundă de la broadcastul Realitatea, în schimb, habar nu are despre Ora Pământului…
Eu continui, aparent neintimidată:
- Păi nu ştii? E Ora Pământului…
Mă rugam la Dumnezeu să nu mă pună să-i explic care e treaba cu Ora Pământului. Spre fericirea mea, ştia!
- Ah, da! Aşa e. -pauză dramatică- Nu!
Sincer, am rămas blocată câteva secunde. Nu mă aşteptam să închidă repede televizorul, PC-ul şi lumina, eventual să scoată din priză şi frigiderul, dar nici chiar la acel „nu” categoric nu mă aşteptam. Eu continui fioroasă:
- Hai, bă, mamă, fă şi tu ceva pentru planeta asta! Nu mori dacă nu ai Realitatea TV lângă tine o oră. Uite, îţi las un bec şi PC-ul.
Răspunsul ei nu se lasă aşteptat:
- Nu.
Oh da! Plec bosumflată din sufragerie. În bucătărie, două becuri, un televizor, bunicul meu era extaziat de un meci de fotbal. Mă uit la el. El se uită la televizor.
- Tată…
Eram prea nesimţită dacă pretindeam să nu se uite la meci, aşa că am făcut ochişori de căţeluş şi i-am propus să stingă lumina. S-a uitat la mine şi a zâmbit.
Am plecat şi din bucătărie la fel de bosumflată. M-am întors în sufragerie la timp să aud ştirea Realitatea TV despre acţiunea de susţinere a Orei Pământului din partea Palatului Parlamentului.
Ha! În sfârşit, circumstanţe prielnice! Îi fac semn mamei să se uite la televizor şi zic cu un rânjet:
- Uite! Pănâ şi ăştia din Palat sparg becurile. Numai tu esti contra!
Mama se uita atentă la imaginile cu Palatul Parlamentului aproape cufundat în întuneric. O tanti blondă prezenta ştirea într-un stil mecanic – previzibil!
Văzând că determinarea mamei se diminua, eu îmi încep pledoaria:
- Vezi tu, e o iniţiativă a Australiei. A devenit globală treaba. În Australia, Sydney-ul a întrerupt consumul de energie total timp de o oră. Ştii, cică ajutăm planeta. Mă rog, nu e chiar ajutor cât e ceva simbolic, în speranţa că omenirea ca întreg îşi va reveni şi va încerca măcar să nu omoare şi părticica de planetă care ne-a mai rămas întreagă.
Mătuşa mea, de la capătul celalalt al firului de telefon o întreabă pe mama ce tot aberez eu. Mama răspunde cu jumătate de gură:
- Eh, Mădălina asta, cu Ora ei. -pauză- Ora Pământului! N-ai auzit de Ora Pământului?!
Moment în care mama începe să transmită aberaţia mea de mai devreme mătuşii mele, iar în încheiere aruncă un „Eh, ea e mai globalistă aşa (de la naţionalistă, presupun!), ce să-i faci?”
Mama îşi întoarce privirea spre mine şi spune autoritar:
- Du-te şi închide lumina în casă!
Sar de pe fotoliu cu Baby în braţe; prima oprire, în bucătărie, mă uit la tata, rânjesc şi închid lumina cu o piruetă:
- Ordin de la mama: o oră stai pe întuneric!

Timp de o oră, bunica mea, care nu suportă întunericul, a stat în sufragerie şi a jucat Solitaire. Bunicul meu, în bucătărie, s-a uitat la meci pe beznă. Sincer, sunt mândră de ei! E un progres uriaş pentru ei, e un progres la fel de uriaş pentru România. Cred că bunicii mei sunt România. Heh.

Cât despre mine… eu am folosit Ora Pământului drept pretext pentru a mă răsfăţa cu o baie lungă, fierbinte luminată de două lumânări: una mov şi una galbenă. Pe când o altă Oră d-asta?

Amicii mei mi-au râs în faţă acum câteva zile când le-am pomenit despre Ora Pământului, deci bănuiesc că nu au renunţat la preţioasa electricitate pentru un simbol în care ei nu cred. Eh, dar asta face subiectul altui post, unul prea lung şi mult prea obositor.

-peace, love & understanding-

Ora Pământului

Okay, okay, susţin cu desăvârşire proiectul Ora Pământului, cu toate astea mi se pare a dracului de ipocrită ora asta; motivele, cred eu, sunt evidente.

O initiativa pornita in urma cu cativa ani, Ora Pamantului simbolizeaza perioada de 60 de minute in care omenirii ii pasa de Pamant. Si pentru a o arata, stinge lumina si sta pe intuneric. Plecata din indepartata Australie, miscarea Ora Pamantului (Earth Hour in engleza) este un protest impotriva poluarii si dezvoltarii ce nu tine cont de natura si starea generala a Pamantului.

Miscarea a crescut foarte mult anul trecut, zeci si sute de orase din lume participand. Anul acesta, Ora Pamantului 2009 va fi pe 28 Martie 2009. Va asteptam sa va implicati si voi, pentru un viitor mai bun al Terrei, mai curat si mai frumos.

(Sursa: orapamantului.com)

Trebuie să recunoaşteţi că exprimarea individului care a gândit textul de mai sus lasă de dorit. “Ora Pamantului simbolizeaza perioada de 60 de minute in care omenirii ii pasa de Pamant.” — o singură oră pe an, Pământul are dreptul să conteze? Doar o singură oră? Ciudat… dacă nu, depresiv. Ora Pământului simbolizează o perioadă de 60 de minute? Nu, Ora Pământului e o perioadă de 60 de minute, ea simbolizează altceva. LOL, cine a scris textul ăsta? Bineînţeles, nu le-ar strica nici câteva diactrice. Nu ştiu, cred că subiectul avea un potenţial incredibil pentru un text un picuţ mai motivant, dar… lăsând la o parte micile erori de exprimare şi gramatică/typos, proiectul merită susţinut. Aşadar, Ora Pământului, amice, sâmbătă, 28 martie 2009, 20:30. Be there!

(videclipul, în schimb, mi s-a părut emoţionant!)

Siguranţa online

Cu un an în urmă promovam 2SMRT4U, astăzi, sunt mândră să promovez sigur.info, o campanie românească pentru siguranţa online.

Salvati Copiii Romania, Positive Media si Focus – Centrul Roman pentru Copii Disparuti si Exploatati Sexual au initiat un consortiu pentru dezvoltarea proiectului sigur.info in cadrul programului comunitar multianul de promovare a utilizarii, in conditii de mai mare siguranta a Internet-ului si a noilor tehnologii on-line, Safer Internet plus.
Prin proiectul sigur.info se va crea un nod national destinat sigurantei pe Internet, ce va avea in componenta un centru AWARENESS (pentru promovare si constientizare), o linie de informare HELPLINE si o linie de raportare HOTLINE. Programul abordeaza urmatoarele actiuni:

1. Combaterea continuturilor ilegale
2. Abordarea continuturilor nesolicitate si daunatoare
3. Promovarea unui mediu mai sigur
4. Cresterea gradului de constientizare

(Sursa: sigur.info)

Instituţii publice partenere:
MCTI – Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei
EDU – Ministerul Educatiei si Cercetarii
ANC – Autoritatea Nationala pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei
ANPDC – Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului
ANITP – Agentia Nationala Impotriva Traficului de Persoane
IGPR – Inspectoratul General al Politiei Romane
ANISP – Asociatia Nationala a Internet Service Providerilor din Romania

Copiii Indigo versus Sindromul Atenţiei Deficitare Hiperactive

Ce pot să spun? Este o teorie frumoasă, foarte optimistă şi toate cele… dar cumva, ceva nu se leagă. Pentru moment nu îmi pot da seama ce anume nu are sens, dar dacă o să am vreo revelaţie şi o să aflu ce nu e bine, promit că voi scrie despre asta.

Am descoperit ce nu se leagă, cel puţin, în mintea mea.

Ideea din spatele curentului e una validă, dar detaliile şi modul cum este privită întreaga situaţie lasă de dorit.

Conform aşa-numitelor caracteristici ale acestor copii, 90% din copiii născuţi după 2000 sunt Indigo pentru că 90% din copiii născuţi după 2000 suferă de SADH, ceea ce mie mi se pare absolut cretin.

Verişorul meu, în vărstă de 7 ani, a fost diagnosticat recent suferind de Sindromul Atenţiei Deficitare Hiperactive (ADHD – Attention-Deficit Hyperactivity Disorder). Fratele meu, în vârstă de 8 ani, nu e nici el departe de a fi diagnosticat cu acelaşi sindrom.

Acum, eu ce să cred? Prin definiţie, aceşti copii sunt Indigo?

Nu. Nu putem generaliza, nu putem înlocui un sindrom real, de natură neurologică cu o idee născocită de doi oameni prin intermediul unei aşa-zise entităţi doar pentru că e mai frumos să crezi într-o teorie de natură spirituală decât să înfrunţi crudul adevăr fizic.

SADH este cât se poate de real, pe când, privind cât se poate de obiectiv, teoria Copiilor Indigo este doar o teorie care, oricât de mult s-ar încerca, nu poate fi dovedită, iar întemeietorii curentului nu fac altceva decât să presupună anumite lucruri şi să îşi folosească imaginaţia pentru a umple golurile.

Copiii Indigo nu sunt diagnosticaţi greşit de către specialişti, ei într-adevăr suferă de SADH şi înainte de a fi copii Indigo, de Cristal sau mai ştiu eu ce culoare, sunt doar nişte copii vulnerabili ca orice alt copil, fie el Indigo sau nu.

Ce vreau eu să spun este că există Indigo care nu suferă de SADH, şi există Indigo care au fost diagnosticaţi cu acest sindrom (SADH este ereditar). Dar, existenţa sindromului nu este o garanţie a faptului că acel copil este Indigo. Sindromului nu îi pasă dacă loveşte un Indigo sau un non-Indigo.

Privitor la scepticii care refuză să creadă că SADH este o boală reală nu am de spus decât să încerce să se scuture de mentalitatea învechită caracteristică vremurilor comuniste şi să realizeze că doar dacă pe vremea când erau ei copii nu existau informaţiile necesare privind diagnosticarea SADH nu înseamnă că sindromul nu exista. Da, acum 30 de ani, un copil care acum este diagnosticat suferind de SADH, atunci era „diagnosticat” copil-problemă şi tratat nu cu dragoste din partea familiei şi atenţie din partea specialiştilor ci cu lovituri verbale –uneori chiar fizice– din partea părinţilor şi dezinteres din partea „specialiştior”.

Lăsând la o parte o mentalitate greşită care peste câţiva ani scurţi va muri, revin la copiii Indigo.

Probabil că s-a înţeles greşit motivul existenţei acestor copii. Ei nu sunt aici să îşi facă mândri părinţii ducând o viaţă exemplară şi plină de miracole. Ei nu sunt aici pentru a le fi exploatate abilităţile sau arătate cu degetul. Menirea lor este alta, iar credeţi sau nu, rămâne la alegerea lor dacă o vor urma sau nu, iar anumite greşeli în educaţia acestor copii (sau în educaţia oricărui alt copil) vor duce la dezastre în ceea ce priveşte acest scop pentru care copilul Indigo s-a născut. Am observat că tendinţa de a idealiza copilul Indigo, de a face din el ceva ce nu este devine din ce în ce mai răspândită. Copiii indigo nu sunt mici Iisuşi pe pământ, potenţialul lor este mare dar copilul Indigo nu va fi pregătit de nimic până la maturizare când el, pe cont propriu, va decide pentru el dacă este sau nu Indigo.

Am văzut multe siteuri dedicate părinţilor care au adus pe lume copii indigo care le furnizează sfaturi în creşterea copiilor. Prostii! Copiii Indigo nu au nevoie de tratamente speciale, nu ar fi drept faţă de ceilalţi copii. Spre exemplu, dacă am doi copii, un Indigo şi un non-Indigo, ar fi drept faţă de cel de-al doilea să îi ofer o educaţie aparte primului? Nu.

Greşeala cea mai uşor de făcut în educaţia unui Indigo este izolarea lui de restul societăţii sau mai rău, păstrarea lui acolo în condiţiile în care este privit ca fiind „altfel”. Copilul se va închide complet şi îşi va nega existenţa, refuzând să fie privit ca fiind „altfel” de restul lumii.

Contrar aparenţelor, nu este greu să creşti un copil Indigo, pentru că dacă acel copil este într-adevăr un Indigo, nu va avea nevoie de educaţie specială, o educaţie bazată pe sfaturile subiective ale unor oameni fără faţă, acordate prin intermediul internetului. Un adevărat copil Indigo este mai puternic decât vă puteţi imagina. Nu vă îngrijoraţi, copilul dumneavoastră va fi okay şi fără zecile de sfaturi online; asiguraţi-vă doar că îl iubiţi şi îl acceptaţi, şi cel mai important, chiar dacă uneori nu-l înţelegeţi, măcar încercaţi să o faceţi.

Sfatul meu este să le acordaţi atenţie copiilor, indiferent că aveţi impresia că sunt Indigo sau nu. Iar copiii diagnosticaţi cu SADH trebuie priviţi ca atare, îngrijiţi şi trataţi, dar nu din motive greşite. Acordaţi-le atenţie pentru că sunt bolnavi nu pentru că ar putea fi Indigo.

Lăsaţi aceşti copii să îşi aleagă singuri viaţa pe care vor să o trăiască, fie că vor alege să îşi accepte condiţia de copil Indigo, fie că nu. Indiferent de ce spun diferiţi „specialişti” ai curentului Indigo, doar copilul va şti cine este şi mai ales, dacă este.

Da, Indigo sunt reali, dar şi SADH este la fel de real.

~Carpe Noctem

Trezirea vampirilor energetici

DISCLAIMER: Nu voi vorbi despre aşa-zişii Sang (Sanguine) pentru că în ceea ce mă priveşte aceştia nu sunt vampiri. Din punctul meu de vedere, Sangs sunt oameni perfect obişnuiţi cu un fetiş pronunţat pentru gustul sângelui.. Nu ştiu foarte multe despre ei, dar ştiu că nu au nicio legătură cu vampirii energetici. În unele cazuri, Sangs sunt în parte psy-vampires (dacă vă amintiţi diferenţa dintre psy-vampire şi psi-vampire), dar fără a avea vreo legătură directă cu faptul că aceşti oameni simt nevoia (?!) să bea sânge.

Continuând cu subiectul de astăzi, spun că îmi este foarte greu să scriu despre Awakening pentru că este un topic extrem de complicat, complex şi dureros. Îmi este teamă că nu voi reuşi să explic ce anume este Awakening şi că nu voi putea să fac oamenii să înţeleagă cât de confuz şi de dureros poate fi acest proces.

Awakening: Schimbările fizice şi mentale care au loc atunci când natura vampirică a unei persoane se trezeşte. Trezirea are loc, de obicei, în timpul sau imediat după pubertate, dar în cazul unora, poate dura mult mai mult ca trezirea să aibă loc. Schimbările fizice şi mentale care au loc în timpul Trezirii includ hipersensibilitate la lumină şi în special lumină solară, o afinitate crescută pentru noapte şi întuneric, schimbarea programului de somn de la nocturn la diurn şi primele simptome ale „setei”. Mulţi au sentimente profunde de alienare şi izolare în timpul acestui proces, din cauza faptului că schimbările ce au loc încep să îi depărteze de „normalitatea” familiei şi a prietenior. (Terminology, downloaded from sanguinarius.org)

Definiţia de mai sus este valabilă exclusiv pentru Trezirea vampirilor energetici (şi sangs, mă rog!). Există mai multe domenii de activitate, ca să zic aşa, în care termenul este aplicabil. Se vorbeşte despre Trezirea Spirituală, Trezirea Copiilor Indigo, Trezirea Otherkin şi multe alte tipuri de treziri. Dacă mă întrebaţi pe mine, e vorba de aceeaşi chestie formulată diferit, doar atât.

Problema pe care o văd eu acum este faptul că există prea multe denumiri pentru acelaşi lucru. Prea multe etichete născute din diferenţele minuscule dintre noi. Avem tendinţa de a separa, când de fapt ar fi mult mai uşor să unificăm.

Dar deviez de la subiect…

Multe caracteristici ale Trezirii se întrepătrund cu cele ale pubertăţii, motiv pentru care schimbările pot trece neobservate sau ignorate de părinţi care îşi imaginează că schimbările prin care adolescentul trece sunt doar o fază naturală a pubertăţii.

Din acelaşi motiv, mulţi adolescenţi care trec prin acest proces devin confuzi, nu înţeleg dacă ceea ce se întămplă cu ei este normal sau dacă ar trebui să îşi facă griji pentru sănătatea lor psihică.

Este greu să ştii cu adevărat dacă te trezeşti sau dacă eşti doar un adolescent ca oricare altul care trece printr-o perioadă mai neplăcută. Secretul în a afla cu certitudine constă în faptul că nimeni nu ştie mai bine decât tine ce se întâmplă în mintea, corpul şi sufletul tău. Nimeni altcineva nu îţi poate da un răspuns la întrebarea: „Oare înnebunesc?” Secretul constă în multe nopţi pierdute în tine, încercând să afli dacă schimbărie bruşte şi dureroase prin care treci înseamnă ceva mai mult decât nebunie temporară.

Mulţi adolescenţi, psi-vampires în devenire, sunt speriaţi şi caută cu disperare răspunsuri la mii de întrebări nebuneşti. Foarte mulţi, negăsind niciun răspuns cert sau măcar sprijin psihic din partea apropriaţilor ajung să creadă că ceva e cu adevărat greşit cu ei, că au înnebunit. Aceeaşi reacţie o întâlnim când întămplător, aceşti adolescenţi se împiedică de informaţii referitoare la the Awakening of the Otherkin (Otherkin este un termen generic care însumează existenţa unor fiinţe despre care prefer să nu discut acum, dar printre acele fiinţe, unii includ şi vampirii energetici) şi lucrurile pe care le află îi fac să se cufunde şi mai adânc în depresie.

Sunt foarte multe concepte şi noţiuni pe care eu le consider cel puţin stiinţifico-fantastice care sunt circulate pe diferite website-uri dedicate vampirilor energetici şi nu numai, dar eu nu îmi complic existenţa cu noţiuni nefolositoare precum The Beast Within şi nici nu sunt de acord cu conotaţiile pe care majoritatea termenilor le au. Mulţi vampiri energetici şi Otherkin sunt perfect okay cu aceste conotaţii probabil pentru că ţin curioşii la o distanţă rezonabiă. Rămâne la alegerea fiecăruia dacă acceptă sau nu anumite informaţii, care în definitiv, sunt al naibii de subiective.

Am uploadat un document în limba engleză care prezintă aceste concepte, noţiuni şi alte bălării de genul: Terminology.pdf (include termenii de Awakening, Otherkin, Sanguine sau Sanguinarian; în text se confundă termenii de psi şi psy-vampire).

Să continuăm cu deosebirea dintre termenii psychic vampire și psi-vampire, deosebire care în limba română, din câte știu eu, nu se face. Psychic vampire sunt numiți acei oameni care pe lânga abilitatea de a manipula energia au și anumite abilități psihice (telepatie, telekinezie, clarviziune ș.a.m.d.), însă abilitățile acestor oameni pot fi învățate, ca să spun așa. Multă muncă și ani de zile de practică pot face din orice om un “ilustru” psychic vampire. Acești oameni nu sunt nevoiți să ia energie din exterior pentru a funcționa, deși se zvonește că au nevoie de un surplus de energie pentru a-și putea pune în practică abilitățile psihice.

Eh, iar psi-vampire este numit cel care s-a născut cu mai sus numita incapacitate de a produce suficientă energie. Acești psi-vampires sunt nevoiți să ia energia din exterior, și de cele mai multe ori o fac inconștient. De asemenea, vampirii energetici (psi-vampires) beneficiază de abilităţi psihice înnăscute.

Vorbind de termeni, o mică notă pe deasupra subiectului: majoritatea vampirilor energetici preferă termenul de psion (deşi nu este foarte corect folosit) pentru a face imposibiă confuzia dintre psi-vampire şi psy-vampire. Tot ce ar trebui ştiut despre psions, în limba engleză, poate fi găsit aici.

Spre final, singurul lucru pe care îl mai pot spune despre Trezire este că în timpul acestui proces, aceşti oameni sunt asaltaţi de milioane de culori, gânduri, imagini, sunete pe care nu le pot înţelege. Dar, treptat, se face linişte şi totul devine clar.

În timpul Trezirii, acestor oameni le sunt furnizate de către propriul lor Sine informaţii până atunci ascunse, informaţii despre cine sunt ei, iar doar faptul că sunt forţaţi să se redescopere la o vârstă în care de abia au reuşit să se descopere este aproape imposibil de suportat.

Sunt foarte multe detalii folositoare pe care eu le-am omis, dar pentru a le înlocui, voi oferi un website care cuprinde aceste informaţii, dar şi multe altele care rămâne la alegerea fiecăruia dacă le primeşte sau le respinge. La început, veţi fi tentaţi să asimilaţi toate informaţiile, dar în timp, bazându-vă pe experienţe veţi alege informaţiile care sunt mai aproape de adevăr.
• sanguinarius.org

~Carpe Noctem

N.B.: Îmi cer scuze dacă acest articol sună un pic cam prea personal, dar de obicei mă pierd în cuvinte când subiectul despre care scriu este unul controversat şi asupra căruia nici eu nu am toate detaliile la îndemână. Am ales să nu traduc un text oarecare vehiculat online cu riscul de a părea prea implicată în subiect pentru a vă face să înţelegeţi cât mai bine. Repet, articolele de genul acesta, care tratează subiecte de interes general nu sunt menite să ofenseze pe cineva, dar uneori obiectivitatea este prea greu de păstrat.