Copiii Indigo versus Sindromul Atenţiei Deficitare Hiperactive

Ce pot să spun? Este o teorie frumoasă, foarte optimistă şi toate cele… dar cumva, ceva nu se leagă. Pentru moment nu îmi pot da seama ce anume nu are sens, dar dacă o să am vreo revelaţie şi o să aflu ce nu e bine, promit că voi scrie despre asta.

Am descoperit ce nu se leagă, cel puţin, în mintea mea.

Ideea din spatele curentului e una validă, dar detaliile şi modul cum este privită întreaga situaţie lasă de dorit.

Conform aşa-numitelor caracteristici ale acestor copii, 90% din copiii născuţi după 2000 sunt Indigo pentru că 90% din copiii născuţi după 2000 suferă de SADH, ceea ce mie mi se pare absolut cretin.

Verişorul meu, în vărstă de 7 ani, a fost diagnosticat recent suferind de Sindromul Atenţiei Deficitare Hiperactive (ADHD – Attention-Deficit Hyperactivity Disorder). Fratele meu, în vârstă de 8 ani, nu e nici el departe de a fi diagnosticat cu acelaşi sindrom.

Acum, eu ce să cred? Prin definiţie, aceşti copii sunt Indigo?

Nu. Nu putem generaliza, nu putem înlocui un sindrom real, de natură neurologică cu o idee născocită de doi oameni prin intermediul unei aşa-zise entităţi doar pentru că e mai frumos să crezi într-o teorie de natură spirituală decât să înfrunţi crudul adevăr fizic.

SADH este cât se poate de real, pe când, privind cât se poate de obiectiv, teoria Copiilor Indigo este doar o teorie care, oricât de mult s-ar încerca, nu poate fi dovedită, iar întemeietorii curentului nu fac altceva decât să presupună anumite lucruri şi să îşi folosească imaginaţia pentru a umple golurile.

Copiii Indigo nu sunt diagnosticaţi greşit de către specialişti, ei într-adevăr suferă de SADH şi înainte de a fi copii Indigo, de Cristal sau mai ştiu eu ce culoare, sunt doar nişte copii vulnerabili ca orice alt copil, fie el Indigo sau nu.

Ce vreau eu să spun este că există Indigo care nu suferă de SADH, şi există Indigo care au fost diagnosticaţi cu acest sindrom (SADH este ereditar). Dar, existenţa sindromului nu este o garanţie a faptului că acel copil este Indigo. Sindromului nu îi pasă dacă loveşte un Indigo sau un non-Indigo.

Privitor la scepticii care refuză să creadă că SADH este o boală reală nu am de spus decât să încerce să se scuture de mentalitatea învechită caracteristică vremurilor comuniste şi să realizeze că doar dacă pe vremea când erau ei copii nu existau informaţiile necesare privind diagnosticarea SADH nu înseamnă că sindromul nu exista. Da, acum 30 de ani, un copil care acum este diagnosticat suferind de SADH, atunci era „diagnosticat” copil-problemă şi tratat nu cu dragoste din partea familiei şi atenţie din partea specialiştilor ci cu lovituri verbale –uneori chiar fizice– din partea părinţilor şi dezinteres din partea „specialiştior”.

Lăsând la o parte o mentalitate greşită care peste câţiva ani scurţi va muri, revin la copiii Indigo.

Probabil că s-a înţeles greşit motivul existenţei acestor copii. Ei nu sunt aici să îşi facă mândri părinţii ducând o viaţă exemplară şi plină de miracole. Ei nu sunt aici pentru a le fi exploatate abilităţile sau arătate cu degetul. Menirea lor este alta, iar credeţi sau nu, rămâne la alegerea lor dacă o vor urma sau nu, iar anumite greşeli în educaţia acestor copii (sau în educaţia oricărui alt copil) vor duce la dezastre în ceea ce priveşte acest scop pentru care copilul Indigo s-a născut. Am observat că tendinţa de a idealiza copilul Indigo, de a face din el ceva ce nu este devine din ce în ce mai răspândită. Copiii indigo nu sunt mici Iisuşi pe pământ, potenţialul lor este mare dar copilul Indigo nu va fi pregătit de nimic până la maturizare când el, pe cont propriu, va decide pentru el dacă este sau nu Indigo.

Am văzut multe siteuri dedicate părinţilor care au adus pe lume copii indigo care le furnizează sfaturi în creşterea copiilor. Prostii! Copiii Indigo nu au nevoie de tratamente speciale, nu ar fi drept faţă de ceilalţi copii. Spre exemplu, dacă am doi copii, un Indigo şi un non-Indigo, ar fi drept faţă de cel de-al doilea să îi ofer o educaţie aparte primului? Nu.

Greşeala cea mai uşor de făcut în educaţia unui Indigo este izolarea lui de restul societăţii sau mai rău, păstrarea lui acolo în condiţiile în care este privit ca fiind „altfel”. Copilul se va închide complet şi îşi va nega existenţa, refuzând să fie privit ca fiind „altfel” de restul lumii.

Contrar aparenţelor, nu este greu să creşti un copil Indigo, pentru că dacă acel copil este într-adevăr un Indigo, nu va avea nevoie de educaţie specială, o educaţie bazată pe sfaturile subiective ale unor oameni fără faţă, acordate prin intermediul internetului. Un adevărat copil Indigo este mai puternic decât vă puteţi imagina. Nu vă îngrijoraţi, copilul dumneavoastră va fi okay şi fără zecile de sfaturi online; asiguraţi-vă doar că îl iubiţi şi îl acceptaţi, şi cel mai important, chiar dacă uneori nu-l înţelegeţi, măcar încercaţi să o faceţi.

Sfatul meu este să le acordaţi atenţie copiilor, indiferent că aveţi impresia că sunt Indigo sau nu. Iar copiii diagnosticaţi cu SADH trebuie priviţi ca atare, îngrijiţi şi trataţi, dar nu din motive greşite. Acordaţi-le atenţie pentru că sunt bolnavi nu pentru că ar putea fi Indigo.

Lăsaţi aceşti copii să îşi aleagă singuri viaţa pe care vor să o trăiască, fie că vor alege să îşi accepte condiţia de copil Indigo, fie că nu. Indiferent de ce spun diferiţi „specialişti” ai curentului Indigo, doar copilul va şti cine este şi mai ales, dacă este.

Da, Indigo sunt reali, dar şi SADH este la fel de real.

~Carpe Noctem

Trezirea vampirilor energetici

DISCLAIMER: Nu voi vorbi despre aşa-zişii Sang (Sanguine) pentru că în ceea ce mă priveşte aceştia nu sunt vampiri. Din punctul meu de vedere, Sangs sunt oameni perfect obişnuiţi cu un fetiş pronunţat pentru gustul sângelui.. Nu ştiu foarte multe despre ei, dar ştiu că nu au nicio legătură cu vampirii energetici. În unele cazuri, Sangs sunt în parte psy-vampires (dacă vă amintiţi diferenţa dintre psy-vampire şi psi-vampire), dar fără a avea vreo legătură directă cu faptul că aceşti oameni simt nevoia (?!) să bea sânge.

Continuând cu subiectul de astăzi, spun că îmi este foarte greu să scriu despre Awakening pentru că este un topic extrem de complicat, complex şi dureros. Îmi este teamă că nu voi reuşi să explic ce anume este Awakening şi că nu voi putea să fac oamenii să înţeleagă cât de confuz şi de dureros poate fi acest proces.

Awakening: Schimbările fizice şi mentale care au loc atunci când natura vampirică a unei persoane se trezeşte. Trezirea are loc, de obicei, în timpul sau imediat după pubertate, dar în cazul unora, poate dura mult mai mult ca trezirea să aibă loc. Schimbările fizice şi mentale care au loc în timpul Trezirii includ hipersensibilitate la lumină şi în special lumină solară, o afinitate crescută pentru noapte şi întuneric, schimbarea programului de somn de la nocturn la diurn şi primele simptome ale „setei”. Mulţi au sentimente profunde de alienare şi izolare în timpul acestui proces, din cauza faptului că schimbările ce au loc încep să îi depărteze de „normalitatea” familiei şi a prietenior. (Terminology, downloaded from sanguinarius.org)

Definiţia de mai sus este valabilă exclusiv pentru Trezirea vampirilor energetici (şi sangs, mă rog!). Există mai multe domenii de activitate, ca să zic aşa, în care termenul este aplicabil. Se vorbeşte despre Trezirea Spirituală, Trezirea Copiilor Indigo, Trezirea Otherkin şi multe alte tipuri de treziri. Dacă mă întrebaţi pe mine, e vorba de aceeaşi chestie formulată diferit, doar atât.

Problema pe care o văd eu acum este faptul că există prea multe denumiri pentru acelaşi lucru. Prea multe etichete născute din diferenţele minuscule dintre noi. Avem tendinţa de a separa, când de fapt ar fi mult mai uşor să unificăm.

Dar deviez de la subiect…

Multe caracteristici ale Trezirii se întrepătrund cu cele ale pubertăţii, motiv pentru care schimbările pot trece neobservate sau ignorate de părinţi care îşi imaginează că schimbările prin care adolescentul trece sunt doar o fază naturală a pubertăţii.

Din acelaşi motiv, mulţi adolescenţi care trec prin acest proces devin confuzi, nu înţeleg dacă ceea ce se întămplă cu ei este normal sau dacă ar trebui să îşi facă griji pentru sănătatea lor psihică.

Este greu să ştii cu adevărat dacă te trezeşti sau dacă eşti doar un adolescent ca oricare altul care trece printr-o perioadă mai neplăcută. Secretul în a afla cu certitudine constă în faptul că nimeni nu ştie mai bine decât tine ce se întâmplă în mintea, corpul şi sufletul tău. Nimeni altcineva nu îţi poate da un răspuns la întrebarea: „Oare înnebunesc?” Secretul constă în multe nopţi pierdute în tine, încercând să afli dacă schimbărie bruşte şi dureroase prin care treci înseamnă ceva mai mult decât nebunie temporară.

Mulţi adolescenţi, psi-vampires în devenire, sunt speriaţi şi caută cu disperare răspunsuri la mii de întrebări nebuneşti. Foarte mulţi, negăsind niciun răspuns cert sau măcar sprijin psihic din partea apropriaţilor ajung să creadă că ceva e cu adevărat greşit cu ei, că au înnebunit. Aceeaşi reacţie o întâlnim când întămplător, aceşti adolescenţi se împiedică de informaţii referitoare la the Awakening of the Otherkin (Otherkin este un termen generic care însumează existenţa unor fiinţe despre care prefer să nu discut acum, dar printre acele fiinţe, unii includ şi vampirii energetici) şi lucrurile pe care le află îi fac să se cufunde şi mai adânc în depresie.

Sunt foarte multe concepte şi noţiuni pe care eu le consider cel puţin stiinţifico-fantastice care sunt circulate pe diferite website-uri dedicate vampirilor energetici şi nu numai, dar eu nu îmi complic existenţa cu noţiuni nefolositoare precum The Beast Within şi nici nu sunt de acord cu conotaţiile pe care majoritatea termenilor le au. Mulţi vampiri energetici şi Otherkin sunt perfect okay cu aceste conotaţii probabil pentru că ţin curioşii la o distanţă rezonabiă. Rămâne la alegerea fiecăruia dacă acceptă sau nu anumite informaţii, care în definitiv, sunt al naibii de subiective.

Am uploadat un document în limba engleză care prezintă aceste concepte, noţiuni şi alte bălării de genul: Terminology.pdf (include termenii de Awakening, Otherkin, Sanguine sau Sanguinarian; în text se confundă termenii de psi şi psy-vampire).

Să continuăm cu deosebirea dintre termenii psychic vampire și psi-vampire, deosebire care în limba română, din câte știu eu, nu se face. Psychic vampire sunt numiți acei oameni care pe lânga abilitatea de a manipula energia au și anumite abilități psihice (telepatie, telekinezie, clarviziune ș.a.m.d.), însă abilitățile acestor oameni pot fi învățate, ca să spun așa. Multă muncă și ani de zile de practică pot face din orice om un “ilustru” psychic vampire. Acești oameni nu sunt nevoiți să ia energie din exterior pentru a funcționa, deși se zvonește că au nevoie de un surplus de energie pentru a-și putea pune în practică abilitățile psihice.

Eh, iar psi-vampire este numit cel care s-a născut cu mai sus numita incapacitate de a produce suficientă energie. Acești psi-vampires sunt nevoiți să ia energia din exterior, și de cele mai multe ori o fac inconștient. De asemenea, vampirii energetici (psi-vampires) beneficiază de abilităţi psihice înnăscute.

Vorbind de termeni, o mică notă pe deasupra subiectului: majoritatea vampirilor energetici preferă termenul de psion (deşi nu este foarte corect folosit) pentru a face imposibiă confuzia dintre psi-vampire şi psy-vampire. Tot ce ar trebui ştiut despre psions, în limba engleză, poate fi găsit aici.

Spre final, singurul lucru pe care îl mai pot spune despre Trezire este că în timpul acestui proces, aceşti oameni sunt asaltaţi de milioane de culori, gânduri, imagini, sunete pe care nu le pot înţelege. Dar, treptat, se face linişte şi totul devine clar.

În timpul Trezirii, acestor oameni le sunt furnizate de către propriul lor Sine informaţii până atunci ascunse, informaţii despre cine sunt ei, iar doar faptul că sunt forţaţi să se redescopere la o vârstă în care de abia au reuşit să se descopere este aproape imposibil de suportat.

Sunt foarte multe detalii folositoare pe care eu le-am omis, dar pentru a le înlocui, voi oferi un website care cuprinde aceste informaţii, dar şi multe altele care rămâne la alegerea fiecăruia dacă le primeşte sau le respinge. La început, veţi fi tentaţi să asimilaţi toate informaţiile, dar în timp, bazându-vă pe experienţe veţi alege informaţiile care sunt mai aproape de adevăr.
• sanguinarius.org

~Carpe Noctem

N.B.: Îmi cer scuze dacă acest articol sună un pic cam prea personal, dar de obicei mă pierd în cuvinte când subiectul despre care scriu este unul controversat şi asupra căruia nici eu nu am toate detaliile la îndemână. Am ales să nu traduc un text oarecare vehiculat online cu riscul de a părea prea implicată în subiect pentru a vă face să înţelegeţi cât mai bine. Repet, articolele de genul acesta, care tratează subiecte de interes general nu sunt menite să ofenseze pe cineva, dar uneori obiectivitatea este prea greu de păstrat.

Dakini

O dakini (sanscrită: „dansator al cerului”) este o preoteasă tantrică a Indiei antice care „acompania sufetele morţilor spre cer”. Această figură buddhistă este susţinută în principal de buddhismul tibetan.

Dakini este o femeie cu un temperament volatil, care joacă rolul de muză pentru practicile spirituale.

Dakini pot fi asociate cu elfii, îngerii, şi alte fiinţe supranaturale şi sunt reprezentativele simbolice ale testării conştienţei şi aderenţei sadhana.

Conform legendelor, membri castelor regale indiene şi nobilimea îşi aduceau morţii în Nordul îndepărtat să viziteze Templul Dakinilor (situat la poalele Himalayei). Alte legende menţionează un mit tibetan care spune că dakinii au apărut prima oară într-o zonă izolată, „lipsită de om”.

Dakini sunt fiinţe ne-umane eterne, inorganice, care au coexistat cu Energia Spirituală încă de la începuturile timpului. În unele sisteme ale credinţei New Age, ele sunt angelice. Această paradigmă New Age diferă faţă de cea iudeo-creştină pentru că nu insistă asupra faptului că îngerii sunt servitori de bună credinţă ai lui Dumnezeu.

Mai mult, un înger este echivalentul Occidental a unei dakini. Comportamentul unei dakini a fost întotdeauna revelator şi misterios; ele răspund stării de energie spirituală din fiecare om. Dragostea este domeniul lor obişnuit – o explicaţie acordată ideii de dakini sau înger care se presupune că trăiesc în cer sau Rai. Manifestările unei dakini în formă umană se întâmplă pentru că, aparent, ele pot asuma orice formă. Adesea, ele apar în forma unei femei. Convenţional, un bărbat de acest fel este numit „daka”.

În buddhismul tibetan şi alte şcoli apropiate de practicile Yogacara şi Vajrayana, o dakini este considerată o fiinţă supranaturală care testează abilităţile şi angajamentul unui practicant. Multe poveşti ale Mahasiddhilor în Tibet conţin pasaje unde o dakini va veni să perturbe căutarea unui Mahasiddha.

Când testul unei dakini a fost trecut, practicantul este adesea recunoscut ca şi Mahasiddha, şi ridicat în Paradisul Dakinilor, un loc al beatitudinii. Trebuie notat că în timp ce dakini sunt deseori ilustrate ca fiind frumoase şi goale, ele nu sunt simboluri sexuale, ci simboluri ale naturaleţii. Există cazuri în care o dakini testează controlul asupra dorinţelor sexuale ale unui practicant, dar însuşi dakini nu este o fiinţă a pasiunii. Sexul tantric poate implica un „ajutor” dakini – o femeie instruită în yoga tantrică – sau o dakini „reală”. Ambele, cresc nivelul plăcerii erotice al participanţilor ajutându-i să se concentreze asupra unei stări spirituale de bucurie, non-fizică şi asupra plăcerii fizice a sexului în acelaşi timp.

Reprezentările iconografice au tendinţa de a arăta o dakini ca o figură tânără, goală, într-o postură de dans, adesea având o cupă în forma unui craniu uman plină cu sânge menstrual sau elixirul vieţii într-o mână, iar în cealaltă, un cuţit. Poate purta o ghirlandă de cranii umane, cu un trident sprijinit de umărul ei. Părul ei este adesea sălbatic, pe spate, iar faţa ei are o expresie mânioasă în timp ce dansează pe un corp neînsufleţit, ceea ce reprezintă stâpânirea ei completă asupra ignoranţei şi a egoului. Într-adevăr, aceste fiinţe de nestăpânit par a se desfăta în libertate în orice mod.

Există o conexiune între energiile divine ale unei dakini şi toate deităţile feminine.

Unii oameni cred că limba dakinilor este legată de cea a Antlantisului.

O dakini este zeiţa momentelor în care viaţa se schimbă. Distilaţii ale emanaţiilor arhetipale, dakinii reprezintă acele principii esenţiale din Sine care sunt capabile de transformare într-o octavă mai ridicată. Dakinii sunt „dansatori ai cerului”, îngeri devotaţi adevărului (dharma), partenere ale zeilor creatori ai Indiei şi Tibetului. Dakinii servesc ca şi investigatoare, muze, mesagere, chiar şi trişoare, împingând aspirantul după barierele luminării.

Aspectul furios al unei dakini este arătat de marea de cranii. Aspectul ei paşnic este arătat de frunzele de lotus. Asemeni zeiţei hinduse, Kali, rolul ei este să transmute suferinţa. Mâna ei stânga reprezintă lampa eliberării. Dakini reprezintă cerul, ea fiind simbolul pântecului, al golului, creativităţii şi potenţialităţii. Sunt obiecte ale dorinţei, purtând energiile cosmice care în permanenţă fertilizează sfera umană. Dakinii ne aduc plăcere şi spirituaitate. Ele provoacă dorinţa care aduce viaţa într-o fiinţă. Sunt suflete poetice şi cosmice, aşezate aici să ne tenteze la spiritualitate.

Se spune că dakinii au puterea de a încătuşa instant muritorii doar cu privirea lor. Oglinda minţii tale este casa misterioasă a dakinilor – partea feminină din fiecare. Dakinii păzesc cele mai adânci mistere ale Sinelui. Reprezentând inspiraţia şi înţelegerea non-conceptuală, dakinii te invită să te eliberezi de toate limitările. Sunt neconvenţionale, neaşteptate, spontane, dansând în minunată beatitudine, unite cu adevărul divin.

~Carpe Noctem

Traducerea şi adaptarea îmi aparţin.

Textul original, în limba engleză, poate fi găsit aici.

If the rightful author of this text wants the translated text removed from my page, please leave a comment here.

Posturi relevante:

• Dakini, forma umană

Vampirul energetic, imaginea demonului modern?

Voi fi eu “avocatul Diavolului” în acest post în care voi încerca pe cât de mult posibil să nu îmi revărs tot dispreţul asupra acestor oameni care încurajează nişte acţiuni de-a dreptul hitleriste.

În timp ce mă uitam la Search Engine, am dat click pe un link, apoi pe altul, într-un final să ajung aici. Prieteni, credeţi-mă când spun că am avut impresia că o să arunc monitorul pe geam.

Apoi, curioasă din fire, am vrut să văd ce spune Google despre “vampirii energetici” şi am dat peste acest text. Din păcate, articoul meu pe acest subiect ocupă locul 3 pe lista rezultatelor Google, fapt care mă întristează. Primele două locuri sunt ocupate de primul articol, aşa-zisul ghid de supravieţuire printre vampiri energetici şi un alt site care prezintă metode de apărare împotriva mai sus-numiţilor vampiri energetici.

Dumnezeule mare, în ce lume trăiesc?

Eu înţeleg că am fost proiectaţi să ne fie teamă de ceea ce nu cunoaştem sau nu înţelegem, dar poate frica asta să fie atât de mare încât să ajungi să îndemni masele să izoleze vampirii energetici într-un colţ întunecat al lumii şi să îi abandoneze acolo ca pe nişte paria?

Cum poate o altă fiinţă umană să fie capabilă să priveze de dreptul de a supravieţui a unei alte fiinţe umane?

Eu sunt potretizată ca un demon viu, un distrugător a tot ceea ce este bun şi pur în fiinţele umane doar pentru că m-am născut altfel decât ei? Spuneţi-mi, convingeti-mă că nu este greşit. Nu puteţi.

Rasismul a ajuns atât de în trend încât descoperim noi căi de a ne revărsa ura faţă de umanitate? Discriminăm oamenii pentru că s-au născut cu o altă culoare a pielii, pentru că au altă religie, pentru că s-au născut altfel. Sunetm conduşi de prejudecăţi şi preconcepţii şi se pare că nu ne deranjează să împărtăşim aceste lucruri maselor influenţabile.

De ce?

De ce simţim nevoia să îi judecăm pe cei care sunt diferiţi de noi? De ce nu putem accepta faptul că diversitatea aceasta este de fapt frumuseţea lumii în care trăim?

Amuzant (sau nu!) conform celui de-al doilea articol, Iti doresti sa inveti cum sa anihilezi vampirii energetici?, eu joc acum rolul vampirul energetic Martir (ah, vai, săraca de mine!).

Da, vai, săraca de mine! M-am născut altfel şi ceilalţi au decis că trebuie să fiu judecată şi anihilată, ştearsă de pe faţa pământului; toţi cei asemeni mie şi diferiţi de ei trebuie să dispară. De ce? Oh, da, majoritatea decide.

Dumnezeule mare!

Îmi este sincer frică de vremea când vom deveni atât de lipsiţi de sentimente încât vom porni o cruciadă de exterminare a tuturor vampirilor energetici, exact cum aţi citit în cărţile de fantezie despre Dracula & Co.

Îmi face o deosebită plăcere să citesc comentarii şi sfaturi de genul: “Credinţa m-a protejat împotriva unui atac energetic. Vampirul acela mare, urât şi rău nu a putut să se atingă de mine pentru că eu cred în Dumnezeu!” Hai, mă, să fim serioşi! De ce nu realizează aceşti oameni că vampirii energetici nu sunt diavoli, nu sunt fiinţe mitologice, sau alte bazaconii; suntem oameni! Oameni cu drepturi. Da, am dreptul să supravieţuiesc, iar dacă decid să o fac pe seama altei fiinţe umane (vă reamintesc că vampirii energetici nu sunt nevoiţi să se hrănească cu energie exclusiv umană), atunci, prietene, ghinionul tău, eşti în tabăra greşită a “lanţului trofic”.

Vă este frică de vampirii energetici? Ar trebui să vă fie, pentru că prejudecăţile dumneavoastră şi articolele care cuprind idei de genul “anihilării” nu fac altceva decât să dea mai multe motive vampirului energetic să se amuze cu voi şi cu falsa voastră credinţă. Oameni ipocriţi, vă daţi drept oameni credincioşi, adepţi ai iubirii semenilor, toleranţei şi acceptării, iar când vine vorba de a pune în practică ideile creştine, uitaţi că Dumnezeu vă protejează. Eu vă amintesc, prieteni: Dumnezeu îşi protejează toate creaţiile, şi asta include şi vampirii energetici de care simţiţi voi nevoia acută de a vă proteja.

Repet, psihicul unui vampir energetic –sufletul lui–, merge pe aceleaşi principii care ghidează şi psihicul unui mundane. Din acest punct de vedere, punctul de vedere care ne face oameni, care ne oferă şi ne susţine umanitatea, nu suntem diferiţi, nu suntem deloc diferiţi. Aşa cum un om alege să facă rău altui om, să îl jefuiască, să îl lovească ş.a.m.d., aşa şi un vampir energetic alege să facă rău. Avem şi noi, la fel ca orice altă fiinţă dotată cu inteligenţă, un dram de liber arbitru. Nu suntem conduşi de niciun impuls diabolic care ne dictează să îi rănim pe cei din jurul nostru, din contră, datorită atributelor pe care le avem în plus (dar şi în minus) suntem capabili de a înţelege şi a valorifica viaţa unei alte fiinţe la un alt nivel.

Eu ştiu că nimic nu este mai valoros şi mai miraculos pe acest pământ decât viaţa care curge în fiecare dintre noi, iar eu, ca om (vampir energetic sau nu!) preţuiesc această viaţă şi nu aş face nimic care să îi pună în primejdie integritatea.

Înţeleg că aceste articole fac referire la acei vampiri care aleg să inducă durere ş.a.m.d., însă ce nu înţeleg, este de ce nu se face diferenţa dintre vampirii energetici care aleg să rănească pe cei din jurul lor şi cei care aleg sa nu o facă. Nu înţeleg de ce nu se conştientizează existenţa acestei alegeri. Se conştientizează inteligenţa cu care sunt dotaţi aceşti vampiri, dar se pare că nu i se acordă niciun credit. Okay, vampirii sunt inteligenţi, dar această inteligenţă a lor e cam inutilă, ea nu vine ambalată împreună cu un set de reguli ale eticii; nu, sunt doar nişte brute inteligente. Eh, hai! Nici nu e ilogică raţionalizarea asta, nu, deloc! Cum poate un om inteligent să nu beneficieze de capacitatea de a face alegeri pentru sine?

Vă rog, vă implor, citiţi acest articol şi vedeţi ce spune şi cealaltă tabără. Da, am spus tabără; doar suntem în război, nu?

~Carpe Noctem

“Arta războiului PSI” pre-comentariu

Anunţ toţi cititorii mei (2 la număr, hai, bine, 3!) că vă aşteaptă un comentariu exagerat de lung şi de acid la adresa cărţii “Arta războiului PSI” scrisă de un bio-energ-whatever!/psihanalist/maestru Reiki/sfânt/vrăjitor, Ovidiu-Dragoş Argeşanu.

Va urma.