Încă de la începutul lunii mă tot gândesc să redeschid blogul, dar parcă tot ce ar fi trebuit spus, a fost spus deja (nu de către mine). Tot ceea ce a rămas de spus e ceea ce nu ar trebui să fie spus.

Venind dintr-o relaţie deloc benefică, în care am fost redusă la tăcere, am uitat cum se simte să vorbeşti. Dar, ignorând relaţia deloc benefică, ultimele 7 luni au fost… productive din punct de vedere intelectual – o lună la Roma (Colosseum-ul, Capela Sixtină, Pantheon-ul [ENG], Fontana di Trevi [ENG], Monumento di Vittorio Emanuelle [ENG], etc), o alta prin Japonia (Rainbow Bridge [ENG], Kabuki-za [ENG], etc). Eh, alţii ar spune că-mi merge bine.

Nu e bine să ieşi din ţară pentru o perioadă mai lungă de o săptămână. Există riscul să nu mai vrei să te întorci. Sau, în cel mai bun caz, te întorci, îţi termini studiile pe care oricum le ai degeaba, şi apoi pleci. Scenariul de mai sus este exclus cazurilor în care plănuieşti să te duci în vacanţă în Africa, din motive evidente. O fi România în paragină, dar să nu exagerăm în comparaţii tâmpite.

Eu voiam să ajung aici: anul III de facultate, specializarea… Ghiciţi! Previzibil, jurnalism. Mi-a fost teamă de logica formală, subiect absolut de neînlăturat în cadrul specializării în filosofie. Darn it, dacă nu ar fi fost logica… Aşadar, am rămas blocată în jurnalism, în jurnalismul românesc –oh, God, the horror of it all! Nu pot spune că sunt prea fericită cu circumstanţele actuale, dar… se putea şi mai rău. Masteratul e on hold, nu mă mai încântă cu nimic ideea de a mă lupta cu morile de vânt mioritice. Dar, anul III… îngrozitor! Cursurile sunt… plictisitoare. Mi-aduc aminte de Istoria Religiilor, de Filosofia Medievală şi mă apucă un dor nebun de un curs challenging.  Se pare că jurnalismul nu e pentru mine, o conştientizare tardivă, dar better later than never, ´ey?

În continuare, urăsc Politehnica (linkul ataşat este o hartă a Politehnicii care cuprinde, surprinzător, şi peticul pe care statul a binevoit să ne permită şi nouă, haretiştilor, să studiem. Să nu încep să vorbesc despre ce ni se întâmplă, nouă, haretiştilor din Politehnică… Oh, what the hell? Au pus gard, frate! Practic restricţionând accesul în facultate! Cum, frate!? Oh-M-G! Mă mir cum de nu au pus şi sârmă ghimpată, eventual un simbol tribal care să-i anunţe pe cei rătăciţi că teritoriul este blestemat, sau ceva de genul! Facultatea a trebuit să facă un fel de înţelegere cu o terasă/pub/bar/whaterverness pentru o cale de acces nenerocită!)… şi sugerez celor care conduc campusul ăla blestemat să pună nişte semne de circulaţie! Oare chiar nu a murit niciun student în campus, lovit de una dintre maşinile scumpe care vuiesc pe lângă noi, ăştia care nu avem părinţi în Senat? Vreau înapoi în Berceni! Goddamn midgets and their politics!

I  seriously need anger management classes…

Arta şi cărţile (în niciun caz suporturile de curs, care adunate de abia reuşesc să atingă 500 de pagini!) au rămas în continuare singurul refugiu. Şi mai nou, Organizaţia Studenţilor PD-L despre care mă abţin să vorbesc, cel puţin acum – work, work, work!

Pe mai tărziu, amice.

Oh, oh, era să uit esenţialul postului: Dan Bălan! Vă las să înţelegeţi ce vreţi din Chica Bomb-ul lui Dan, vă spun doar că Dan a captat esenţa în clipul de faţă. Cum care esenţă? Esenţa vieţii, amice! :))

Cat de penal poate fi Dan Balan in clipul asta, dar intr-un sens bun. =))
La prima vedere, e un alt videoclip cu o galagie de pitipoance care isi vand corpul la TV, dar cel putin tipele astea comparativ cu altele, o fac intr-un mod genial. Bzz si Baby… zic ca e sex pe fata, mie mi se pare doar o senzualitate (poate putin excesiva) artistica. Tipele din clip sunt absolut superbe, mai ales tipa din scena cu gheata, e mind-blowing. Dan, nu arata ridicol, ci doar… excentric. Personally, I’m fucking lovin’ it. Per total, mi se pare un videoclip in care s-au bagat poate prea multi bani, dar cel putin se vede cu ochiul liber in ce au fost bagati banii astia. Piesa.. din nou, Baby si Bzz (morons in my opinion!) zic ca vezi-Doamne, Dan strica piesa cu “Chica Bomb”-ul lui, mie in schimb, mi se pare freaking genious! =)) Cum zicea Bzz, e de ‘club’ piesa…

(Comentariu extras — Facebook)

UniCreatures este până acum cel mai complex şi mai distractiv joc de acest gen.

Cu foarte multe opţiuni, UniCreatures îţi oferă alternative atunci când ai impresia că jocul s-a terminat. Foarte multe clickables se bazează doar pe aducerea creaturii la stadiul final, UniCreatures e mai complex de atât.

În momentul în care creatura a ajuns la stadiul final de evoluţie, îl poţi antrena să devină o creatură războinică, în arenă  sau o creatură paşnică şi productivă, adunând coins pentru tine.

Dacă nu vrei să pierzi timp antrenând creaturi, poţi continua crescând creaturi superioare care devin disponibile doar după un anumit timp şi după ce îndeplineşti anumite condiţii.

Rasele sunt împărţite pe categorii: type, family şi rarity. În timp ce unele rase sunt uşor de găsit, altele sunt legendare sau epice. Rasele de acest gen (legendary, epic) pot fi obţinute doar prin donaţii sau prin prea mult noroc. Heh.

Exista un sistem de questuri şi chiar şi un sistem de înregistrare a evoluţiei tale în joc.

Grafica este chiar mai bună decât cea oferită de Valenth, mă rog, nu chiar mai bună ci mai optimistă.

Restul opţiunilor oferite de UniCreatures vă las să le descoperiţi singuri. Have fun.

• Baby, male (aliat facţiunii the Somnabulist Project) — The best-known species of domestic cat in the world, the gierkett is an intelligent and curious feline known for their widely variable patterns and gentle nature.

Valenth este un pic diferit faţă de Dragon Cave.

În primul rând, nu se bazează doar pe clickuri. Pentru a creşte, creatura mică cu grafică adorabilă are nevoie de mâncare. Vizitatorii trebuie să o hrănească cu una din cele trei categorii de mâncare (good, neutral, evil), ceea ce înseamnă că un simplu click nu o să ajute creatura cu nimic.

La level 100, creatura trece în stagiul Beta (echivalent cu stagiul de hatchling pentru Dragon Cave), iar la level 500 ajunge la maturitate. În funcţie de ce anume a mâncat de-a lungul evoluţiei, creatura va arată şi se va “comporta” diferit.

Exista patru facţiuni, două neutral, una good şi alta evil. Îţi alegi o facţiune şi îţi clădeşti reputaţie cu ea pentru bonusuri.

Altă deosebire faţă de epicul Dragon Cave este că Valenth nu are limită de timp. Îţi poţi creşte creatura în timpul tău, în timp ce dragonul neclickuit moare după 7 zile.

Restul descoperiţi singuri.

Valenth e genul de joc care îţi testează răbdarea, dar pentru fanii acestui gen de joculeţ, se merită.

(periodically updated)

Dragon Cave este un  browser-based game al cărui scop este să creşti dragoni. Pare plictisitor, ştiu.

Dar din Dumnezeu ştie ce motive eu am devenit dependentă de Dragon Cave.

Ideea jocului este să furi un ou dintr-o peşteră. În termen de 6 zile, dragonaşul trebuie să iasă din ou, altfel moare. Apoi, în termen de 7 zile, dragonaşul trebuie să devină adult, altfel din nou, moare.

Dragonul creşte cu ajutorul clickurilor. Dacă ceva merge greşit cu clickurile, spre exemplu dacă ai de zece ori mai multe Views decât Unique Views, dragonul se îmbolnăveşte şi dacă nu remediezi situaţia, moare.

Dacă ai doi dragoni de sex opus, poţi face baby dragons!

Există mai multe specii de dragoni şi fiecare are caracteristicile lui specifice şi bineînţeles, grafică.

Partea bună e că odată ce dragonul a ajuns la maturitate nu mai are nevoie de clickuri să supravieţuiască, ci doar de un click-două o dată la câteva săptămâni dacă vrei să nu îi dispară numele pe care i l-ai pus.

Guardian’s Lair

• Derdekea, female — Purple dragons, however, are one of the only breeds of only female dragons. They eat only plants, and meat during mating season when it is brought to them by their mate. Their bright colors make them easy to spot during dragon mating season, which occurs once every 200 years and can last up to 2 years. Derdekea is actually the founder of the Guardians Lair. She was the one who summoned the Guardian Spirit to protect her offspring. She is the mother of all Guardians, [see more]
• Malachim, male — Guardian dragons have a large shield on the end of their tails. Although it appears to be heavy, it is light, yet nearly unbreakable. Guardian dragons use their tail-shields, as well as their wings, to deflect attacks and protect others. Often, they will guard the eggs and hatchlings of a nest while others are away. They are generally peaceful, and will not retaliate unless necessary. They have no need to forage or hunt, as they are fed by those they protect. Malachim is a strong and fierce leader. He is the protector of all dragons in the lair, which is why this lair is known within the realm as the Guardian’s Lair and few dare [see more]

• Yahsiyah, male — Seasonal dragons take on the characteristics of the season they are born in. Thus, eggs that are laid in spring match the pink flowers and green buds of Spring, and those that are laid in the summer grow to depict the bright green of the forest trees and the yellow of the sun. Eggs laid in Autumn display the bright colors of leaves falling from trees, and those that are laid during Winter take on the appearance of the icy snow. Yahsiyah is the spiritual leader of the Guardian’s Lair. A wise and intelligent creature, calm and soothing, his thoughts are highly appreciated by all dragons. Yahsiyah is also Malachim’s [see more]
• Kani’el, male — Frilled dragons are smaller than most other breeds, but when threatened, they stretch out their wings and frills to appear larger. They generally do not like to fight, and prefer hiding to confrontation. Frilled dragons live in small groups and often band together to scare off potential threats. Males also use their frills as a way to attract mates, with those displaying the “best” frills being more likely to breed. Kani’el was found by a young dragon, hurting near the Guardian’s Lair. He was then brought to the lair were he healed while the females where attending to his more serious wounds. When he regained his strength he asked to become a [see more]
• Kai’meh, male — Red dragons are similar to typical story book dragons. They shoot flames, can fly, etc. However, they aren’t evil creatures as depicted in myths, and won’t go around raiding castles, killing knights, or kidnapping princesses. They live in a variety of habitats, from forests to coastlines to abandoned castles, usually in warm climates, and eat whatever living creatures they can find. Kai’me comes from a noble bloodline outside the Guardian Clan. He is an adventurer, an explorer of the realms, however even the most enthusiastic thrillseekers need to have a sanctuary. He came to the Guardians one winter and asked for [see more]
• Dessere, male — Mint colored dragons are the most peaceful of all dragons; They eat only plants unless they scavenge meat from an already dead animal. They also have no ways to attack others or defend themselves. They are much smaller than other forms of dragons, since they only double in size when they mature. They cannot use any forms of magic, and cannot fly since they don’t have any wings. Their looks have given rise to the common insult of calling dragons “large lizards.” Dessere is the most inactive Guardian member. He is rarely seen by others and spends most of his time with the lair’s youngsters because he is ashamed of his small stature and doesn’t consider himself worthy of [see more]
• Hisha’ah, female — Magi dragons are, as their names suggest, primarily magic users. They rarely use physical forms of attack. They eat anything they can kill, which is generally everything. They won’t kill unprovoked except when hunting, although they may kill humans if in danger. Their strong magic makes them one of the most feared breeds of dragons. Hisha’ah is Malachim’s mate, a powerful yet unemotional magi dragon. She is the personal Guardian of the clans founder, Derdekea. Hisha’ah is also the one who protects all female youngsters from [see more]
• Jasha’ah, female — Seasonal dragons take on the characteristics of the season they are born in. Thus, eggs that are laid in spring match the pink flowers and green buds of Spring, and those that are laid in the summer grow to depict the bright green of the forest trees and the yellow of the sun. Eggs laid in Autumn display the bright colors of leaves falling from trees, and those that are laid during Winter take on the appearance of the icy snow. With a spiritually enriched ancestry, being the first daughter of the clan’s most powerful healer and Yahsiyah, Jasha’ah is a highly gifted young creature. She is [see more]
• Tarisseh, female — White dragons are pacifists, and specialize in extremely strong healing magic. The only limit of this magic is that it can’t bring back the dead. They only eat plants, and never kill living things. Tarriseh is the Guardians most potent magic healer. She is the mate of Yahsiyah and mother of Jasha’ah. Her kind and peaceful demeanor makes her one of the best healers of the realm. Dragons from far and wide had came to [see more]
• Jorilhelia, female — Bright pink dragons, however, are one of the only all-female breeds of dragons. They eat only plants, and meat during mating season when it is brought to them by their mate. Their bright colors make them easy to spot during dragon mating season, which occurs once every 200 years and can last up to 2 years. Jorilhelia came to the Guardians with a tragic story of dishonor and betrayal. She was granted free access to the Guardian Lair and later recognized as a permanent member of the Clan. She is a carefree creature that puts her well-being above [see more]
• Wara’ah, female — When a water dragon matures, it loses almost all use of its legs as well as its ability to survive on land and enters the water permanently. They are adept swimmers and eat whatever fish are in the lake they live in. They usually stay in the same lake their entire life, although a few live in the ocean and swim all over the world. Wara’ah is probably the most detached member of the clan for her playful nature prevents her from staying serious for far too long. Every season, when the Guardians meet to discuss the recent, past and future happenings, she finds herself [see more]
• Sheetha, female — Green dragons are also sometimes called “earth” dragons. They usually live deep within caves, and have power over the earth. They are capable of launching boulders at high speeds, and can cause earthquakes by slamming down into the ground. Sheetha is the leader of the Guardians warriors. She is strong and fearless and has fought off many attacks against the Guardian Clan ever since she came to the Lair. Sheetha is a renowned military strategist and her name is either feared or admired throughout the realm. When she [see more]

(periodically updated)

Aseară, eram în superba scară de bloc cu doi amici. La o bere. Din vorbă în vorbă, am început eu să mă plâng că în ultimul timp toată lumea îmi promite cărţi, dar cumva, cârţile promise nu ajung niciodată la mine.

Aseară, am căpătat două cărţi! Christopher Moore — “Mielul: Evanghelia după Biff, prietenul de joacă al lui Iisus” şi Tom Hodgkinson — “Ghidul leneşului”.

Momentan citesc Evanghelia după Biff şi momentan mi se pare absolut… pff, absolută! Eu nu prea citesc poveşti, eh, pe cine mint? Eu nu citesc poveşti. Mă plictisesc teribil descrierile mai lungi de trei fraze, firul acţiunii de cele mai multe ori mă plictiseşte, ce mai? Beletristica nu e scrisă pentru mine. Cu toate astea, există câteva cărţi care reuşesc prin felul în care sunt scrise să-mi capteze şi să-mi păstreze atenţia. Evanghelia după Biff e una dintre ele, carte pe care o recomand, dar cu un mic disclaimer, disclaimer-ul autorului:

„Cartea pe care tocmai aţi citit-o este o poveste. Eu am inventat-o. Nu e menită să schimbe convingerile sau perspectiva nimănui asupra lumii, asta dacă nu cumva hotărâţi, după ce o citiţi, să fiţi mai buni cu semenii voştri (ceea ce în regulă). [...] Povestea nu-şi propune şi nu şi-a propus niciodată să pună la îndoială credinţa nimănui; totuşi, dacă poveştile dintr-un roman comic pot zdruncina credinţa cuiva, s-ar putea ca acel cineva să mai aibă nevoie de o porţie de rugăciuni.”

Felul în care este scrisă cartea face toţi banii din lume (cel puţin din perspectiva mea!), ideea cărţii este de-a dreptul genială.  Faptul că cineva a avut ideea şi nu a lăsat-o să putrezească în planul Ideilor este demn de admirat. La fiecare câteva rânduri, te trezeşti râzând în hohote, lucru greu de aşteptat de la o carte…

Un mic pasaj din primele pagini ale Evangheliei după Biff:

„ – Pentru numele Domnului, Raziel, ce faci?

Arhanghelul Ştefan stătea înclinat spre el, agitând un pergament aşa cum ameninţi cu o revistă strânsă sul un câţeluş care face pipi.

- Poruncă? întrebă îngerul.

- Ai treabă cu glodul.

- Abia am fost acolo.

- Acum două milenii.

- Zău? Raziel se uită la ceas, apoi ciocăni în cristal. Eşti sigur?

- Tu ce părere ai? Ştefan întinse pergamentul, pentru ca Raziel să vadă sigiliul cu Rugul Aprins.

- Când trebuie să plec? Mai aveam un pic şi terminam aici.

- Acum. Ia la tine darul limbilor şi câteva miracole minore. Fără arme, nu-i o misiune de pedeapsă.  O să fii sub acoperire. Foarte discretă, dar importantă. E totuşi trecut în porunci.

Ştefan îi dădu pergamentul.

- De ce eu?

- Şi eu am pus întrebarea asta.

- Şi?

- Mi s-a amintit de ce sunt alungaţi îngerii.

[...]

- E o Evanghelie.

- O Evanghelie, după atâta timp? Cine?

- Levi, zis şi Biff.

Raziel lăsă jos cârpa şi se ridică în picioare.

- Trebuie să fie o greşeală.

- Vine direct de la Fiu.

- Există un motiv pentru care Biff nu-i pomenit în celelalte cărţi, să ştii. E un mare…

- Abţine-te.

- Dar e aşa un dobitoc!

[...]

Raziel privi în podea.

- Ar cam trebui să-mi fac bagajul.

- Darul limbilor, îi aminti Ştefan.

- Normal, ca să mănânc căcat într-o mie de limbi.

- Du-te să aduci buna vestire, Raziel. Adu-mi nişte ciocolată.

- Ciocolată?

- E o gustare de-a locuitorilor glodului. O să-ţi placă. A inventat-o Satana.

- Mâncarea diavolului?

- Până la urmă ţi se ia de tort cu friscă, prietene.”

Probabil că o să mai revin cu pasaje şi cu câteva linii despre Ghidul leneşului când o să termin cu Evanghelia după Biff.

Enjoy!