My Creature at Valenth

• Baby, male (aliat facţiunii the Somnabulist Project) — The best-known species of domestic cat in the world, the gierkett is an intelligent and curious feline known for their widely variable patterns and gentle nature.

Valenth este un pic diferit faţă de Dragon Cave.

În primul rând, nu se bazează doar pe clickuri. Pentru a creşte, creatura mică cu grafică adorabilă are nevoie de mâncare. Vizitatorii trebuie să o hrănească cu una din cele trei categorii de mâncare (good, neutral, evil), ceea ce înseamnă că un simplu click nu o să ajute creatura cu nimic.

La level 100, creatura trece în stagiul Beta (echivalent cu stagiul de hatchling pentru Dragon Cave), iar la level 500 ajunge la maturitate. În funcţie de ce anume a mâncat de-a lungul evoluţiei, creatura va arată şi se va “comporta” diferit.

Exista patru facţiuni, două neutral, una good şi alta evil. Îţi alegi o facţiune şi îţi clădeşti reputaţie cu ea pentru bonusuri.

Altă deosebire faţă de epicul Dragon Cave este că Valenth nu are limită de timp. Îţi poţi creşte creatura în timpul tău, în timp ce dragonul neclickuit moare după 7 zile.

Restul descoperiţi singuri.

Valenth e genul de joc care îţi testează răbdarea, dar pentru fanii acestui gen de joculeţ, se merită.

(periodically updated)

My Dragons at Dragon Cave

Dragon Cave este un  browser-based game al cărui scop este să creşti dragoni. Pare plictisitor, ştiu.

Dar din Dumnezeu ştie ce motive eu am devenit dependentă de Dragon Cave.

Ideea jocului este să furi un ou dintr-o peşteră. În termen de 6 zile, dragonaşul trebuie să iasă din ou, altfel moare. Apoi, în termen de 7 zile, dragonaşul trebuie să devină adult, altfel din nou, moare.

Dragonul creşte cu ajutorul clickurilor. Dacă ceva merge greşit cu clickurile, spre exemplu dacă ai de zece ori mai multe Views decât Unique Views, dragonul se îmbolnăveşte şi dacă nu remediezi situaţia, moare.

Dacă ai doi dragoni de sex opus, poţi face baby dragons!

Există mai multe specii de dragoni şi fiecare are caracteristicile lui specifice şi bineînţeles, grafică.

Partea bună e că odată ce dragonul a ajuns la maturitate nu mai are nevoie de clickuri să supravieţuiască, ci doar de un click-două o dată la câteva săptămâni dacă vrei să nu îi dispară numele pe care i l-ai pus.

Guardian’s Lair

• Derdekea, female — Purple dragons, however, are one of the only breeds of only female dragons. They eat only plants, and meat during mating season when it is brought to them by their mate. Their bright colors make them easy to spot during dragon mating season, which occurs once every 200 years and can last up to 2 years. Derdekea is actually the founder of the Guardians Lair. She was the one who summoned the Guardian Spirit to protect her offspring. She is the mother of all Guardians, [see more]
• Malachim, male — Guardian dragons have a large shield on the end of their tails. Although it appears to be heavy, it is light, yet nearly unbreakable. Guardian dragons use their tail-shields, as well as their wings, to deflect attacks and protect others. Often, they will guard the eggs and hatchlings of a nest while others are away. They are generally peaceful, and will not retaliate unless necessary. They have no need to forage or hunt, as they are fed by those they protect. Malachim is a strong and fierce leader. He is the protector of all dragons in the lair, which is why this lair is known within the realm as the Guardian’s Lair and few dare [see more]

• Yahsiyah, male — Seasonal dragons take on the characteristics of the season they are born in. Thus, eggs that are laid in spring match the pink flowers and green buds of Spring, and those that are laid in the summer grow to depict the bright green of the forest trees and the yellow of the sun. Eggs laid in Autumn display the bright colors of leaves falling from trees, and those that are laid during Winter take on the appearance of the icy snow. Yahsiyah is the spiritual leader of the Guardian’s Lair. A wise and intelligent creature, calm and soothing, his thoughts are highly appreciated by all dragons. Yahsiyah is also Malachim’s [see more]
• Kani’el, male — Frilled dragons are smaller than most other breeds, but when threatened, they stretch out their wings and frills to appear larger. They generally do not like to fight, and prefer hiding to confrontation. Frilled dragons live in small groups and often band together to scare off potential threats. Males also use their frills as a way to attract mates, with those displaying the “best” frills being more likely to breed. Kani’el was found by a young dragon, hurting near the Guardian’s Lair. He was then brought to the lair were he healed while the females where attending to his more serious wounds. When he regained his strength he asked to become a [see more]
• Kai’meh, male — Red dragons are similar to typical story book dragons. They shoot flames, can fly, etc. However, they aren’t evil creatures as depicted in myths, and won’t go around raiding castles, killing knights, or kidnapping princesses. They live in a variety of habitats, from forests to coastlines to abandoned castles, usually in warm climates, and eat whatever living creatures they can find. Kai’me comes from a noble bloodline outside the Guardian Clan. He is an adventurer, an explorer of the realms, however even the most enthusiastic thrillseekers need to have a sanctuary. He came to the Guardians one winter and asked for [see more]
• Dessere, male — Mint colored dragons are the most peaceful of all dragons; They eat only plants unless they scavenge meat from an already dead animal. They also have no ways to attack others or defend themselves. They are much smaller than other forms of dragons, since they only double in size when they mature. They cannot use any forms of magic, and cannot fly since they don’t have any wings. Their looks have given rise to the common insult of calling dragons “large lizards.” Dessere is the most inactive Guardian member. He is rarely seen by others and spends most of his time with the lair’s youngsters because he is ashamed of his small stature and doesn’t consider himself worthy of [see more]
• Hisha’ah, female — Magi dragons are, as their names suggest, primarily magic users. They rarely use physical forms of attack. They eat anything they can kill, which is generally everything. They won’t kill unprovoked except when hunting, although they may kill humans if in danger. Their strong magic makes them one of the most feared breeds of dragons. Hisha’ah is Malachim’s mate, a powerful yet unemotional magi dragon. She is the personal Guardian of the clans founder, Derdekea. Hisha’ah is also the one who protects all female youngsters from [see more]
• Jasha’ah, female — Seasonal dragons take on the characteristics of the season they are born in. Thus, eggs that are laid in spring match the pink flowers and green buds of Spring, and those that are laid in the summer grow to depict the bright green of the forest trees and the yellow of the sun. Eggs laid in Autumn display the bright colors of leaves falling from trees, and those that are laid during Winter take on the appearance of the icy snow. With a spiritually enriched ancestry, being the first daughter of the clan’s most powerful healer and Yahsiyah, Jasha’ah is a highly gifted young creature. She is [see more]
• Tarisseh, female — White dragons are pacifists, and specialize in extremely strong healing magic. The only limit of this magic is that it can’t bring back the dead. They only eat plants, and never kill living things. Tarriseh is the Guardians most potent magic healer. She is the mate of Yahsiyah and mother of Jasha’ah. Her kind and peaceful demeanor makes her one of the best healers of the realm. Dragons from far and wide had came to [see more]
• Jorilhelia, female — Bright pink dragons, however, are one of the only all-female breeds of dragons. They eat only plants, and meat during mating season when it is brought to them by their mate. Their bright colors make them easy to spot during dragon mating season, which occurs once every 200 years and can last up to 2 years. Jorilhelia came to the Guardians with a tragic story of dishonor and betrayal. She was granted free access to the Guardian Lair and later recognized as a permanent member of the Clan. She is a carefree creature that puts her well-being above [see more]
• Wara’ah, female — When a water dragon matures, it loses almost all use of its legs as well as its ability to survive on land and enters the water permanently. They are adept swimmers and eat whatever fish are in the lake they live in. They usually stay in the same lake their entire life, although a few live in the ocean and swim all over the world. Wara’ah is probably the most detached member of the clan for her playful nature prevents her from staying serious for far too long. Every season, when the Guardians meet to discuss the recent, past and future happenings, she finds herself [see more]
• Sheetha, female — Green dragons are also sometimes called “earth” dragons. They usually live deep within caves, and have power over the earth. They are capable of launching boulders at high speeds, and can cause earthquakes by slamming down into the ground. Sheetha is the leader of the Guardians warriors. She is strong and fearless and has fought off many attacks against the Guardian Clan ever since she came to the Lair. Sheetha is a renowned military strategist and her name is either feared or admired throughout the realm. When she [see more]

(periodically updated)

Copiii Indigo versus Sindromul Atenţiei Deficitare Hiperactive

Ce pot să spun? Este o teorie frumoasă, foarte optimistă şi toate cele… dar cumva, ceva nu se leagă. Pentru moment nu îmi pot da seama ce anume nu are sens, dar dacă o să am vreo revelaţie şi o să aflu ce nu e bine, promit că voi scrie despre asta.

Am descoperit ce nu se leagă, cel puţin, în mintea mea.

Ideea din spatele curentului e una validă, dar detaliile şi modul cum este privită întreaga situaţie lasă de dorit.

Conform aşa-numitelor caracteristici ale acestor copii, 90% din copiii născuţi după 2000 sunt Indigo pentru că 90% din copiii născuţi după 2000 suferă de SADH, ceea ce mie mi se pare absolut cretin.

Verişorul meu, în vărstă de 7 ani, a fost diagnosticat recent suferind de Sindromul Atenţiei Deficitare Hiperactive (ADHD – Attention-Deficit Hyperactivity Disorder). Fratele meu, în vârstă de 8 ani, nu e nici el departe de a fi diagnosticat cu acelaşi sindrom.

Acum, eu ce să cred? Prin definiţie, aceşti copii sunt Indigo?

Nu. Nu putem generaliza, nu putem înlocui un sindrom real, de natură neurologică cu o idee născocită de doi oameni prin intermediul unei aşa-zise entităţi doar pentru că e mai frumos să crezi într-o teorie de natură spirituală decât să înfrunţi crudul adevăr fizic.

SADH este cât se poate de real, pe când, privind cât se poate de obiectiv, teoria Copiilor Indigo este doar o teorie care, oricât de mult s-ar încerca, nu poate fi dovedită, iar întemeietorii curentului nu fac altceva decât să presupună anumite lucruri şi să îşi folosească imaginaţia pentru a umple golurile.

Copiii Indigo nu sunt diagnosticaţi greşit de către specialişti, ei într-adevăr suferă de SADH şi înainte de a fi copii Indigo, de Cristal sau mai ştiu eu ce culoare, sunt doar nişte copii vulnerabili ca orice alt copil, fie el Indigo sau nu.

Ce vreau eu să spun este că există Indigo care nu suferă de SADH, şi există Indigo care au fost diagnosticaţi cu acest sindrom (SADH este ereditar). Dar, existenţa sindromului nu este o garanţie a faptului că acel copil este Indigo. Sindromului nu îi pasă dacă loveşte un Indigo sau un non-Indigo.

Privitor la scepticii care refuză să creadă că SADH este o boală reală nu am de spus decât să încerce să se scuture de mentalitatea învechită caracteristică vremurilor comuniste şi să realizeze că doar dacă pe vremea când erau ei copii nu existau informaţiile necesare privind diagnosticarea SADH nu înseamnă că sindromul nu exista. Da, acum 30 de ani, un copil care acum este diagnosticat suferind de SADH, atunci era „diagnosticat” copil-problemă şi tratat nu cu dragoste din partea familiei şi atenţie din partea specialiştilor ci cu lovituri verbale –uneori chiar fizice– din partea părinţilor şi dezinteres din partea „specialiştior”.

Lăsând la o parte o mentalitate greşită care peste câţiva ani scurţi va muri, revin la copiii Indigo.

Probabil că s-a înţeles greşit motivul existenţei acestor copii. Ei nu sunt aici să îşi facă mândri părinţii ducând o viaţă exemplară şi plină de miracole. Ei nu sunt aici pentru a le fi exploatate abilităţile sau arătate cu degetul. Menirea lor este alta, iar credeţi sau nu, rămâne la alegerea lor dacă o vor urma sau nu, iar anumite greşeli în educaţia acestor copii (sau în educaţia oricărui alt copil) vor duce la dezastre în ceea ce priveşte acest scop pentru care copilul Indigo s-a născut. Am observat că tendinţa de a idealiza copilul Indigo, de a face din el ceva ce nu este devine din ce în ce mai răspândită. Copiii indigo nu sunt mici Iisuşi pe pământ, potenţialul lor este mare dar copilul Indigo nu va fi pregătit de nimic până la maturizare când el, pe cont propriu, va decide pentru el dacă este sau nu Indigo.

Am văzut multe siteuri dedicate părinţilor care au adus pe lume copii indigo care le furnizează sfaturi în creşterea copiilor. Prostii! Copiii Indigo nu au nevoie de tratamente speciale, nu ar fi drept faţă de ceilalţi copii. Spre exemplu, dacă am doi copii, un Indigo şi un non-Indigo, ar fi drept faţă de cel de-al doilea să îi ofer o educaţie aparte primului? Nu.

Greşeala cea mai uşor de făcut în educaţia unui Indigo este izolarea lui de restul societăţii sau mai rău, păstrarea lui acolo în condiţiile în care este privit ca fiind „altfel”. Copilul se va închide complet şi îşi va nega existenţa, refuzând să fie privit ca fiind „altfel” de restul lumii.

Contrar aparenţelor, nu este greu să creşti un copil Indigo, pentru că dacă acel copil este într-adevăr un Indigo, nu va avea nevoie de educaţie specială, o educaţie bazată pe sfaturile subiective ale unor oameni fără faţă, acordate prin intermediul internetului. Un adevărat copil Indigo este mai puternic decât vă puteţi imagina. Nu vă îngrijoraţi, copilul dumneavoastră va fi okay şi fără zecile de sfaturi online; asiguraţi-vă doar că îl iubiţi şi îl acceptaţi, şi cel mai important, chiar dacă uneori nu-l înţelegeţi, măcar încercaţi să o faceţi.

Sfatul meu este să le acordaţi atenţie copiilor, indiferent că aveţi impresia că sunt Indigo sau nu. Iar copiii diagnosticaţi cu SADH trebuie priviţi ca atare, îngrijiţi şi trataţi, dar nu din motive greşite. Acordaţi-le atenţie pentru că sunt bolnavi nu pentru că ar putea fi Indigo.

Lăsaţi aceşti copii să îşi aleagă singuri viaţa pe care vor să o trăiască, fie că vor alege să îşi accepte condiţia de copil Indigo, fie că nu. Indiferent de ce spun diferiţi „specialişti” ai curentului Indigo, doar copilul va şti cine este şi mai ales, dacă este.

Da, Indigo sunt reali, dar şi SADH este la fel de real.

~Carpe Noctem

Vampirul energetic, imaginea demonului modern?

Voi fi eu “avocatul Diavolului” în acest post în care voi încerca pe cât de mult posibil să nu îmi revărs tot dispreţul asupra acestor oameni care încurajează nişte acţiuni de-a dreptul hitleriste.

În timp ce mă uitam la Search Engine, am dat click pe un link, apoi pe altul, într-un final să ajung aici. Prieteni, credeţi-mă când spun că am avut impresia că o să arunc monitorul pe geam.

Apoi, curioasă din fire, am vrut să văd ce spune Google despre “vampirii energetici” şi am dat peste acest text. Din păcate, articoul meu pe acest subiect ocupă locul 3 pe lista rezultatelor Google, fapt care mă întristează. Primele două locuri sunt ocupate de primul articol, aşa-zisul ghid de supravieţuire printre vampiri energetici şi un alt site care prezintă metode de apărare împotriva mai sus-numiţilor vampiri energetici.

Dumnezeule mare, în ce lume trăiesc?

Eu înţeleg că am fost proiectaţi să ne fie teamă de ceea ce nu cunoaştem sau nu înţelegem, dar poate frica asta să fie atât de mare încât să ajungi să îndemni masele să izoleze vampirii energetici într-un colţ întunecat al lumii şi să îi abandoneze acolo ca pe nişte paria?

Cum poate o altă fiinţă umană să fie capabilă să priveze de dreptul de a supravieţui a unei alte fiinţe umane?

Eu sunt potretizată ca un demon viu, un distrugător a tot ceea ce este bun şi pur în fiinţele umane doar pentru că m-am născut altfel decât ei? Spuneţi-mi, convingeti-mă că nu este greşit. Nu puteţi.

Rasismul a ajuns atât de în trend încât descoperim noi căi de a ne revărsa ura faţă de umanitate? Discriminăm oamenii pentru că s-au născut cu o altă culoare a pielii, pentru că au altă religie, pentru că s-au născut altfel. Sunetm conduşi de prejudecăţi şi preconcepţii şi se pare că nu ne deranjează să împărtăşim aceste lucruri maselor influenţabile.

De ce?

De ce simţim nevoia să îi judecăm pe cei care sunt diferiţi de noi? De ce nu putem accepta faptul că diversitatea aceasta este de fapt frumuseţea lumii în care trăim?

Amuzant (sau nu!) conform celui de-al doilea articol, Iti doresti sa inveti cum sa anihilezi vampirii energetici?, eu joc acum rolul vampirul energetic Martir (ah, vai, săraca de mine!).

Da, vai, săraca de mine! M-am născut altfel şi ceilalţi au decis că trebuie să fiu judecată şi anihilată, ştearsă de pe faţa pământului; toţi cei asemeni mie şi diferiţi de ei trebuie să dispară. De ce? Oh, da, majoritatea decide.

Dumnezeule mare!

Îmi este sincer frică de vremea când vom deveni atât de lipsiţi de sentimente încât vom porni o cruciadă de exterminare a tuturor vampirilor energetici, exact cum aţi citit în cărţile de fantezie despre Dracula & Co.

Îmi face o deosebită plăcere să citesc comentarii şi sfaturi de genul: “Credinţa m-a protejat împotriva unui atac energetic. Vampirul acela mare, urât şi rău nu a putut să se atingă de mine pentru că eu cred în Dumnezeu!” Hai, mă, să fim serioşi! De ce nu realizează aceşti oameni că vampirii energetici nu sunt diavoli, nu sunt fiinţe mitologice, sau alte bazaconii; suntem oameni! Oameni cu drepturi. Da, am dreptul să supravieţuiesc, iar dacă decid să o fac pe seama altei fiinţe umane (vă reamintesc că vampirii energetici nu sunt nevoiţi să se hrănească cu energie exclusiv umană), atunci, prietene, ghinionul tău, eşti în tabăra greşită a “lanţului trofic”.

Vă este frică de vampirii energetici? Ar trebui să vă fie, pentru că prejudecăţile dumneavoastră şi articolele care cuprind idei de genul “anihilării” nu fac altceva decât să dea mai multe motive vampirului energetic să se amuze cu voi şi cu falsa voastră credinţă. Oameni ipocriţi, vă daţi drept oameni credincioşi, adepţi ai iubirii semenilor, toleranţei şi acceptării, iar când vine vorba de a pune în practică ideile creştine, uitaţi că Dumnezeu vă protejează. Eu vă amintesc, prieteni: Dumnezeu îşi protejează toate creaţiile, şi asta include şi vampirii energetici de care simţiţi voi nevoia acută de a vă proteja.

Repet, psihicul unui vampir energetic –sufletul lui–, merge pe aceleaşi principii care ghidează şi psihicul unui mundane. Din acest punct de vedere, punctul de vedere care ne face oameni, care ne oferă şi ne susţine umanitatea, nu suntem diferiţi, nu suntem deloc diferiţi. Aşa cum un om alege să facă rău altui om, să îl jefuiască, să îl lovească ş.a.m.d., aşa şi un vampir energetic alege să facă rău. Avem şi noi, la fel ca orice altă fiinţă dotată cu inteligenţă, un dram de liber arbitru. Nu suntem conduşi de niciun impuls diabolic care ne dictează să îi rănim pe cei din jurul nostru, din contră, datorită atributelor pe care le avem în plus (dar şi în minus) suntem capabili de a înţelege şi a valorifica viaţa unei alte fiinţe la un alt nivel.

Eu ştiu că nimic nu este mai valoros şi mai miraculos pe acest pământ decât viaţa care curge în fiecare dintre noi, iar eu, ca om (vampir energetic sau nu!) preţuiesc această viaţă şi nu aş face nimic care să îi pună în primejdie integritatea.

Înţeleg că aceste articole fac referire la acei vampiri care aleg să inducă durere ş.a.m.d., însă ce nu înţeleg, este de ce nu se face diferenţa dintre vampirii energetici care aleg să rănească pe cei din jurul lor şi cei care aleg sa nu o facă. Nu înţeleg de ce nu se conştientizează existenţa acestei alegeri. Se conştientizează inteligenţa cu care sunt dotaţi aceşti vampiri, dar se pare că nu i se acordă niciun credit. Okay, vampirii sunt inteligenţi, dar această inteligenţă a lor e cam inutilă, ea nu vine ambalată împreună cu un set de reguli ale eticii; nu, sunt doar nişte brute inteligente. Eh, hai! Nici nu e ilogică raţionalizarea asta, nu, deloc! Cum poate un om inteligent să nu beneficieze de capacitatea de a face alegeri pentru sine?

Vă rog, vă implor, citiţi acest articol şi vedeţi ce spune şi cealaltă tabără. Da, am spus tabără; doar suntem în război, nu?

~Carpe Noctem

It

Un link primit acum ceva timp, parcă era mass message din câte îmi amintesc eu. Piesa se numeşte You Don’t Know Me, interpretată de Apparat. Filmul este Octane.

Nu faceţi greşeala, fascinaţi fiind de clip să downloadaţi filmul. Singura scenă care merită văzută din tot filmul este scena din videoclipul de mai jos.

Piesa este incredibilă şi orice alt comentariu asupra ei ar fi o insultă.

Vizionare şi audiţie cât mai plăcută.

Apparat — You Don’t Know Me

(fullscreen it and stay alert for the details; it’s more than…)

P.S.: (o continuare minusculă a postului anterior) Carpe Diem e felul meu grandios de a spune fuck it! Carpe Diem e ideologia “miserupistă” a Antichităţii. Carpe Diem nu e nepăsare, Carpe Diem e conştientizarea propriei tale inutilităţi în faţa inevitabilului (să fim realişti două secunde: avem vreodată control total asupra noastră sau asupra vieţii pe care o trăim?); e doar o conştientizare a nimicniciei tale la un nivel meta-meta. Carpe Diem, amice…