(Continuare la Pierderea scriitorului)

Încurajată de câţiva amici, m-am hotărât să trimit un e-mail depresiv şi patetic celor de la deviantART, fără a avea însă prea multe speranţe. Ştiam că băieţii nu s-au descurcat prea bine cu problema care m-a determinat să plec, deci nu credeam că o să primesc măcar un răspuns. Cu toate astea, am trimis e-mailul depresiv şi patetic.

Hello.

I have a rather unusual problem. I was a deviantART user two years ago. I had some problems with a stranger that kept attacking my account. I even had several of his accounts banned by contacting the Help Desk. http://ochestie.deviantart.com/ (that was the first account he created to scare the hell out of me!) Sadly, that didn’t stop him from harassing me, so I saw myself forced to leave deviantART. But before I did, I put all my work in the Storage area.

Anyway, I’m getting ahead of myself. My account was Madeleine-dA. I was a part of several high-profile communities, for a while there I was even part of the WordCount staff.

The thing is, because of that cyber attacker, I was forced to regularly change my account password and along with the password, I also changed the e-mail address of the account. Bad idea, as it turns out because those e-mail accounts were randomly created for the sole purpose of making it hard for that guy to break my account. One year later, I see myself not remembering the password of the account or the e-mail address last used since I used to change them so often.

A few months back my PC crashed, my entire hard disk was erased, and with it all my work submitted to deviantART. I tried files-recovery software to get back at least some of my work but that didn’t turn out all that well.

I know it was stupid of me not to back up my work but… can’t turn back time.

And now, desperate, I ask for your help. I don’t want the account back, I just need to know if there’s a way I can recover my work.

I know you guys are always on the look because of the so popular art theft and I know my case isn’t a solid one but I am willing to answer all and any questions that might help you determine whether the account is actually mine.

There are several users that could confirm that I am who I say I am and that the only chance to be able to recover my work is with you guys.

Thank you for taking the time to read my e-mail. I hope to hear news from you.

E-mail depresiv si patetic trimis ieri, 23 martie. Astăzi, 24 martie, primesc un răspuns care sună cam aşa:

Hi,

We can change the email address tied to the account for you, so you may receive the confirmation email to change your password, but I will need you to verify a few things for me;

** Do you recall the D.O.B (Date of Birth including Year) listed on this account if any?

Do you recall the names of any deviations deleted if any?

** Do you recall the original email address used with this account?

** I will also need your IP address, this information can be found at http://www.whatismyip.com

Your deviantART user name, if not listed in your original email.

The email address you would like yours changed to if your information verifies?

(Please be advised at this time, due to errors with Hotmail receiving our lost password or verify emails we cannot change your email to a hotmail/msn related email. If you do not have another email account you can register a free one at http://www.yahoo.com)

In addition please be advised that I handle all such inquiries in bulk, so some days may pass in between my responses. :)

Thank you.

(** Notes an important step. If you are unable to remember the email address on file, we will not be able to assist you.)

Acum, eu ce fac? Încerc cu disperare să răspund întrebărilor şi îmi ţin degetele încrucişate. Dar, deşi deviantART m-a surprins plăcut răspunzând e-mailului meu depresiv şi patetic, şi făcând-o într-un timp atât de scurt, bazându-mă pe memoria mea scurtă şi senilă, n-am nicio şansă în iad să-mi recuperez contul.

Vorbeam acum două seri cu un amic despre întrebările de-a dreptul crude pe care trebuie să le răspunzi în eventualitatea recuperării unei parole. Având în vedere că eu sunt cum sunt, obişnuiesc să uit diverse parole — în principiu din cauza superbului Firefox care face meseria mea de uitucă profesionistă atât de uşoară, memorându-mi toate parolele pentru mine. Aşadar, de multe ori mă văd în situaţia în care trebuie să răspund corect unor întrebări de genul: Când aţi creat contul? MM/DD/YYYY — Hai poftim!? Eu de abia îmi amintesc ce am făcut aseară şi tipii ăştia vor de la mine data exactă a creării unui nenerocit de cont? Pfoai… Următoarea întrebare îţi dă peste ochi cu pixelii ei aroganţi: Când v-aţi logat ultima oară? MM/DD/YYYY. Răspunde tu, amice! Eu apăs pe X-uleţul din dreapta sus şi-mi bag bocancii imaginari în el de Gmail, mkay?

Din nefericire, nu e chiar atât de uşor să apăs pe X-uleţ în cazul de faţă. Îmi vreau textele înapoi! Sunt textele mele şi indiferent de greşelile evidente pe care le-am făcut, sunt om şi vrednică de o a doua şansă. Universul nu poate fi atât de crud cu mine, nu? Adică, ar fi paradoxal — mi-a dăruit abilitatea de a scrie şi apoi îmi lasă scrierile pe mâna unei baze de date reci pe care nu o poate accesa nimeni? Hell, no! Nu accept aşa ceva!

Partea proastă e că ultima mea şansă a stat în abilitatea mea de a-mi aminti detalii care erau importante în urmă cu doi ani. Partea incredibil de proastă e că dacă cei de la deviantART nu consideră de cuviinţă să-mi înapoieze ce este de fapt al meu, singura persoană blamabilă voi fi eu.

Ar trebui să-mi reevaluez motto-ul în ceea ce priveşte perioada limitată de timp pe care o acord informaţiior stocate în memorie. Ideea este că eu ţin foarte mult la cele zece procente de care sunt capabilă, ştiţi voi, cele zece procente de activitate cerebrală. Din această nefericită cauză, nu ţin stocate în memorie informaţii neimportante, neinteresante, nerelevante, ne-ne–mai mult de câteva zile.

Un amic, cunoscându-mi repulsia evidentă faţă de back-up mi-a recomandat Google Docs. Păi da, amice, după ce pierzi câţiva ani de creativitate nebună, cred şi eu că Google inventează Google Docs. God damn my karma!

Să vă povestesc despre cea mai extensivă şi complexă lucrare a mea, bazată pe fapte reale, scrisă în termen de aproape 7 ani pe care spre disperarea mea am securizat-o cu o parolă pe care spre prostia mea, nu mi-o amintesc? Nu, n-o să vă povestesc asta…

Concluzia este că deviantART merită aprecieri superlative, iar eu merit câteva palme.

În cazul în care am dat vreodată impresia că aş fi o enciclopedie, îmi cer sincer scuze.

Drept urmare, pentru a vă răspunde sutelor de alte întrebări tâmpite, atenţia vă va fi gentil redirecţionată aici! (împreună cu browserul, bineînţeles!)

Post dedicat amicilor mei care obişnuiesc să-mi pună zeci de întrebări, inclusiv familiei care are acelaşi obicei tâmpit: “Mădălina, ce înseamnă arpegiu?”

Dacă vă întrebaţi ce este un arpegiu, cât costă un bilet (Cum adică ce fel bilet? Bilet, frate!) spre Timişoara (De unde?! De oriunde! spre Timişoara să fie, okay?) sau pur şi simplu aveţi o întrebare al cărui răspuns îl căutaţi de ani de zile, click aici!

Mulţumirile de rigoare se îndreaptă spre V.

Cu un an în urmă promovam 2SMRT4U, astăzi, sunt mândră să promovez sigur.info, o campanie românească pentru siguranţa online.

Salvati Copiii Romania, Positive Media si Focus – Centrul Roman pentru Copii Disparuti si Exploatati Sexual au initiat un consortiu pentru dezvoltarea proiectului sigur.info in cadrul programului comunitar multianul de promovare a utilizarii, in conditii de mai mare siguranta a Internet-ului si a noilor tehnologii on-line, Safer Internet plus.
Prin proiectul sigur.info se va crea un nod national destinat sigurantei pe Internet, ce va avea in componenta un centru AWARENESS (pentru promovare si constientizare), o linie de informare HELPLINE si o linie de raportare HOTLINE. Programul abordeaza urmatoarele actiuni:

1. Combaterea continuturilor ilegale
2. Abordarea continuturilor nesolicitate si daunatoare
3. Promovarea unui mediu mai sigur
4. Cresterea gradului de constientizare

(Sursa: sigur.info)

Instituţii publice partenere:
MCTI – Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei
EDU – Ministerul Educatiei si Cercetarii
ANC – Autoritatea Nationala pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei
ANPDC – Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului
ANITP – Agentia Nationala Impotriva Traficului de Persoane
IGPR – Inspectoratul General al Politiei Romane
ANISP – Asociatia Nationala a Internet Service Providerilor din Romania

Okay, deja simt depresia cum mă acoperă încetul cu încetul…

Acum câteva luni am avut probleme de ordin psihologic cu PC-ul şi am sfârşit prin a pierde tot ce am scris vreodată. Ani de zile de creativitate bolnavă s-au dus în câte secunde durează să tastezi format c:/…

Pe moment, previzibil, nu am realizat magnitudinea pierderii. M-am gândit la pierdere ca la un nou început. Până acum…

S-au dus naibii zeci de texte printre care şi un text la care am muncit mai  bine de doi ani, singurul text pentru care chiar aş fi plâns dacă s-ar fi pierdut. Din fericire, textul cu pricina era salvat aici.

Ieri seara m-am gândit să-l recitesc în ideea de a continua povestea începută acum doi ani. Spre uimirea mea, ce credeţi? Nu e complet!

Textului postat aici îi lipsesc capitole întregi! Nu mă întrebaţi de ce–habar nu am!

Singurul loc unde textul era postat complet este primul meu cont deviantART, cont pe care bineînţeles forţată de anumite circumstanţe l-am abandonat, dar toate textele le-am păstrat în Storage pe site.

Problema acum care pur şi simplu îmi va distruge următoarele luni este că tot forţată de circumstanţe, adresa de e-mail a contului era una random, făcută special pentru contul deviantART. Nici sub hipnoză nu îmi voi putea aminti adresa aceea de e-mail sau parola contului deviantART.

M-am gândit să contactez staff-ul deviantART, dar ce le-aş putea spune? Hey, you guys! Îmi ziceţi şi mie parola contului X? Right… sigur o să meargă!

Poate nu o să înţelegeţi de ce sunt atât de dărâmată, în fond, e doar un text, dar era textul meu! şi îl vreau înapoi.

Nu ştiu dacă o să exprim bine următoarea idee, dar textul ăla amărât avea o parte din sufletul meu. Ore întregi dedicate exclusiv poveştii… Oh, shit, I’m gonna cry…

După o pauză de mai bine de un an, chiar mă simt în stare să spun continuarea poveştii… dar fără părţile lipsă nu voi putea.

E îngrozitor când pierzi singurul lucru al tău pe care îl iubeşti cu toată fiinţa ta. Nu vă recomand.

UniCreatures este până acum cel mai complex şi mai distractiv joc de acest gen.

Cu foarte multe opţiuni, UniCreatures îţi oferă alternative atunci când ai impresia că jocul s-a terminat. Foarte multe clickables se bazează doar pe aducerea creaturii la stadiul final, UniCreatures e mai complex de atât.

În momentul în care creatura a ajuns la stadiul final de evoluţie, îl poţi antrena să devină o creatură războinică, în arenă  sau o creatură paşnică şi productivă, adunând coins pentru tine.

Dacă nu vrei să pierzi timp antrenând creaturi, poţi continua crescând creaturi superioare care devin disponibile doar după un anumit timp şi după ce îndeplineşti anumite condiţii.

Rasele sunt împărţite pe categorii: type, family şi rarity. În timp ce unele rase sunt uşor de găsit, altele sunt legendare sau epice. Rasele de acest gen (legendary, epic) pot fi obţinute doar prin donaţii sau prin prea mult noroc. Heh.

Exista un sistem de questuri şi chiar şi un sistem de înregistrare a evoluţiei tale în joc.

Grafica este chiar mai bună decât cea oferită de Valenth, mă rog, nu chiar mai bună ci mai optimistă.

Restul opţiunilor oferite de UniCreatures vă las să le descoperiţi singuri. Have fun.