Pierderea scriitorului
18 martie 2009Okay, deja simt depresia cum mă acoperă încetul cu încetul…
Acum câteva luni am avut probleme de ordin psihologic cu PC-ul şi am sfârşit prin a pierde tot ce am scris vreodată. Ani de zile de creativitate bolnavă s-au dus în câte secunde durează să tastezi format c:/…
Pe moment, previzibil, nu am realizat magnitudinea pierderii. M-am gândit la pierdere ca la un nou început. Până acum…
S-au dus naibii zeci de texte printre care şi un text la care am muncit mai bine de doi ani, singurul text pentru care chiar aş fi plâns dacă s-ar fi pierdut. Din fericire, textul cu pricina era salvat aici.
Ieri seara m-am gândit să-l recitesc în ideea de a continua povestea începută acum doi ani. Spre uimirea mea, ce credeţi? Nu e complet!
Textului postat aici îi lipsesc capitole întregi! Nu mă întrebaţi de ce–habar nu am!
Singurul loc unde textul era postat complet este primul meu cont deviantART, cont pe care bineînţeles forţată de anumite circumstanţe l-am abandonat, dar toate textele le-am păstrat în Storage pe site.
Problema acum care pur şi simplu îmi va distruge următoarele luni este că tot forţată de circumstanţe, adresa de e-mail a contului era una random, făcută special pentru contul deviantART. Nici sub hipnoză nu îmi voi putea aminti adresa aceea de e-mail sau parola contului deviantART.
M-am gândit să contactez staff-ul deviantART, dar ce le-aş putea spune? Hey, you guys! Îmi ziceţi şi mie parola contului X? Right… sigur o să meargă!
Poate nu o să înţelegeţi de ce sunt atât de dărâmată, în fond, e doar un text, dar era textul meu! şi îl vreau înapoi.
Nu ştiu dacă o să exprim bine următoarea idee, dar textul ăla amărât avea o parte din sufletul meu. Ore întregi dedicate exclusiv poveştii… Oh, shit, I’m gonna cry…
După o pauză de mai bine de un an, chiar mă simt în stare să spun continuarea poveştii… dar fără părţile lipsă nu voi putea.
E îngrozitor când pierzi singurul lucru al tău pe care îl iubeşti cu toată fiinţa ta. Nu vă recomand.
• 
stiu cum e, si mie mi s-a intamplat :(
dar nu cu texte, ci cu desene
ma rog mie imi place foarte mult sa desenez, si cand eram mica consumam hartii intregi dar nu stiu ce s-a intamplat de le-am pierdut pe toate. si pe calculator mai am desene facute digital si s-au pierdut….
dar revenind la you case…
e oribil cand pierzi ceva in care ti-ai pus tot sufletul….e senzatia aia de parca ti-ai pierdut o parte din suflet.
dar acum revin la ideea aia a mea cu viata ironica; se pare ca soarta tocmai ti-a mai luat un pion de pe tabla de sah. dar nu trebuie sa te pierzi cu firea, gandeste-te ca o poti lua de la capat, iar acum ca stii cum e sa pierzi ceva asa important, probabil ca iti vei pune si mai mult suflet in ceea ce vei rescrie. mereu avem o lupta continua cu viata, si trebuie sa ne dovedim meritul de a exista chiar propriei noastre vieti.
daca e sa iei propria ta viata ca un personaj diferit care doar vrea sa te aduca jos, care te pune la zece mii se incercari sa-ti analizeze reactiile si sa rada de tine cand vede ca ai ajuns in stadiul in care vrea ea, adica cel al disperarii, atunci trebuie sa-i dai peste nas si sa fii incapatanata, sa refaci totul, si probabil ca acele texte vor fi chiar mai bune acuma.
nu stiu incercam sa ajut. in orice caz mult succes
Da… si desene am pierdut cu sutele de-a lungul anilor. Desenez de cand aveam 4-5 ani, or something. De scris m-am apucat pe la 14-15 ani si na… cert e ca e urat rau sa pierzi propriile creatii. Cam asa cred ca se simte Dumnezeu… heh :>
si eu desenez tot de la varsta aia. si sunt de acord in legatura cu Dumnezeu, nici nu m-ar mira.
si scriu cam din clasa I, am mai mers si pe la concursuri, dar imi place mai mult sa desenez lol
daca aveam mai mult talent la scris, as fi scris o carte intitulata “Ironia sortii” si as alege ca personaj un tip mai ghinionist de felu lui caruia i s-ar intampla toate tampeniile de pe pamant, cu situatii tragice descrise intr-un mod umoristic. eh dar nu cred ca ajung eu sa scriu asa ceva….sau ma rog as putea sa incerc macar, mai e vreme sa ajung si eu la varsta de 20 de ani si poate pana atunci imi improvizez modul de a scrie, caci am 14 ca tot veni vorba de varsta
aaaanyway, priveste partea buna! macar s-a salvat acel text de care ziceai. eu una as zice sa tragi pe cd tot ce scrii si desenezi de acum inainte orice ar fi, cine stie cand o sa ai nevoie de ele. curaj, nu e totul pierdut :D
Doamne… 14 ani? OMG, maturi mai sunteti… Mai joci Frunza in fata blocului? :|
Neah, scuze daca vorbesc ca o baba dar e weird…
Anyway, daca nu te apuci acum de cartea aia cat sunt ideile fresh in minte, la 20 de ani o sa ai alte idei si tot asa… Apuca-te acum cat urla creativitatea in tine :>
Mai tarziu s-ar putea sa o pierzi… Goddamn writer’s block! Argh!
da poate ar trebui sa incep de acum :D
dar partea cu maturitatea a fost ironica sau nu? sau poate sunt eu prea obosita la ora asta sa mai judec lol
p.s.: iti vine sa crezi ca eu nici macar nu stiam de existenta acelui joc? haha xD
Hai, mai, Iulia… nu stii Frunza? Astfalt, creta, alergat de nebun… pff :D E fun…
Oricum, gandesti frumos pentru varsta ta frageda, ai grija doar ce anume crezi din toate informatiile astea care circula online. Daca nu-ti suna tie bine, inseamna nu e bine, remember that :>
aaa gata gata stiu! :D lol
wow pe bune? mersi!
si sunt de acord, la urma urmei nu poti avea incredere in tot ce zice internetul, sunt atatia aiuriti care scriu aiureli haha.
[...] Comment! (Continuare la Pierderea scriitorului) [...]
Îmi place cum scrii…aşa că te-am înscris în blogroll :)
Multumesc…