
Ajunge!
21 mai 2008De ajuns cu copiii ăştia emo! Doamne, e incredibil cât de mult le place unora să nu se mai mişte dracului dintr-un punct… De când s-a sinucis copila aia, singurele cuvinte cheie pe care le inserează diverşii oameni interesaţi şi deloc interesanţi în motoarele de căutare sunt (şi aici citez):
• poezi emo
• despre emo
• ce spune presa despre emo
• cine sunt copiii emo
• despre stilul emo
• stilul emo
• par lung emo
• trupe emo romanesti (Asta mi s-a părut teribil de amuzantă!)
• emo ca temperament
• culorile emo
• o fetita emo de 14 ani (Parcă avea 12!)
• ce se stie despre emo
• membrii emo – romania
• emo cartoons
• imagini emo alb negru
• emo 14 ani
• tendinte emo
• copiii emo
Şi asta doar în ultimele 5 zile. Serios vorbind, oameni buni, gata, terminaţi! A fost un nenerocit de caz izolat care în mod sigur nu a avut nimic de-a face cu muzica; eu pot garanta ca acea fetiţă avea mari probleme de alta natură, şi aici nu implic faptul că ar fi fost vina ei. Nu, copiii rareori poartă vine, în schimb părinţii rareori au dreptul la iertare.
În loc să citiţi asta: Vorbesc şi eu despre EMO mai bine aţi citi asta: Familia. Veţi învâţa mult mai multe despre aceşti copii emo reflectând asupra oamenilor care fac copii doar pentru că actul în sine este al naibii de plăcut, iar prezervativele nu mai sunt în trend.
Repet, dragi părinţi, nu vă mai reproduceţi, vă rugăm, pentru ca apoi, când copilul se va sinucide să vă vedem pe la TV cu lacrimi în ochi şi îmbrăcaţi în doliu, mkay?
Rhyme without reason
Is why children cry
They see through the system
That’s breeding them just so they die
(Testament — Return to Serenity)
•
In principiu sunt de acord cu tine, dar (pentru ca intotdeauna exista un dar), cred ca exista doua miscari emo, pe care intr-un moment in care inspiratia lipseste, le-as numi emo-teribilism si emo-emotional.
Marea parte a copiilor sunt emo-teribilisti si se aplica legile socio-psihologice referitoare la adolescenta, teribilism, conformism, s.a.m.d.
Cei care sunt emo-emotionali sunt o problema cu adevarat. De fapt nu ei in sine sunt problema, ci faptul ca au ajuns acolo. Sunt de parere ca fetita probabil avea probleme si de alta natura, dupa cum bine ai remarcat, dar cred ca exista o relatie de cauzalitate intre problemele ei si adeziunea la curentul emo-emotional.
Totusi cum a ajuns un copil sa aiba probleme atat de mari incat sa se sinucida? Ceva in temelia societatii se clatina, sinuciderile sunt normale (dpdv social) dar nu sinuciderea unui copil de 12 ani “cu probleme”.
Daca nu ne mai raportam la inocenta copilariei, ce ramane? Eu, ateu, ma gandesc la asta…
…dar mai bine merg la cumparaturi