Mă irită ideea de a figura pe liste precum Top Posts sau Fastest Growing Blogs.
Ce caut eu printre euro-parlamentari, critici de euro-parlamentari şi jurnalişti care vor să pară cute? Sau, mai trist, printre bărbaţi trecuţi de prima tinereţe cu posturi de-a dreptul şocante despre politică şi muzică. (Ambele subiecte în acelaşi post!) Eu nu am ce căuta acolo, să fim serioşi pentru o clipă, okay!?
Să nu mai menţionez coloratele personaje pe care listele mai sus numite le atrage şi le aduce la mine, în lumea mea alb-negru.
Din moment ce figurezi pe nenerocitele alea de liste eşti o pradă uşoară pentru vulturii blogosferei a căror singură ocupaţie în domeniul WordPress este aruncarea de comentarii acide cu iz de inteligenţă mascată, personaje passive-agressive care pur şi simplu îi vânează pe amărâţii care, întâmplător, ajung pe acea listă.
Eu nu vreau să fiu citită până la refuz, şi nu vreau să fiu o ţintă pentru comentariile nimănui şi nici nu vreau celebritate în cadrul WordPress. Sunt mulţumită cu cititorii mei, mici la număr, dar care ştiu să citească un text şi-l mai şi înţeleg pe deasupra! Wow, şocant!
O altă poveste tristă, o altă idee pesimistă din partea neuronului meu depresiv.
Ce e mai trist e că nu am cum să le trimit un e-mail băieţilor WordPress şi să le cer să mă şteargă de pe listele alea afurisite. Mă rog, aş avea cum, dar nu aş rezolva nimic.
Şi cu asta am plecat la examen. Acum, sigur o să-l pic la câte vorbe şi gânduri dulci îmi vor fi adresate după publicarea acestui text.
