Cuvântul

În acea noapte, un bărbat intră în cortul lui Iacob şi luptă cu el până la revărsatul zorilor. Văzând că nu poate să-l învingă, îi spuse: „Lasă-mă să plec.”
Iar Iacob îi răspunse: „Nu te las, până ce nu mă vei binecuvânta.”
Atunci bărbatul îi zise: „Cu vrednicie te-ai luptat cu Dumnezeu. Cum te cheamă?”
Iacob îşi spuse numele şi bărbatul îi răspunse: „De-acum înainte te vei numi Israel.”

„Chiar dacă misiunea era cea adevărată — şi aşa credea — n-avusese nicio clipă ocazia să afle ce-ar fi găsit pe alte drumuri, pe care se resemnase să nu le străbată. Fiindcă se temea să nu-şi piardă credinţa, devotamentul, voinţa. I se părea foarte primejdios s-o ia pe calea oamenilor obişnuiţi, căci ar fi putut să se lase ispitit şi, cine ştie, chiar să-i placă. Nu-şi dădea seama că şi el e un om ca toţi ceilalţi, deşi auzea glasul îngerilor şi primea, din când în când, porunci de la Dumnezeu. Era atât de convins că ştie ce vrea, încât se comporta la fel ca cei care în viaţa lor n-au luat o hotărâre.
Fugise de îndoială, de înfrângere, de momentele de nesiguranţă. Dar Domnul e mărinimos şi l-a condus spre abisul inevitabilului, pentru a-i arăta că omul trebuie să-şi aleagă şi nu să-şi accepte destinul.
Cu mulţi ani în urmă, într-o noapte ca aceasta, Iacob nu l-a lăsat pe Dumnezeu să plece până când nu-l binecuvântase. Atunci Domnul îl întrebase: Cum te numeşti?
Asta era: trebuia să ai un nume. Când Iacob i-a răspuns, Dumnezeu l-a botezat Israel. Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.
„Eu sunt Akbar”, spusese ea. [...] Şi în clipa aceea îşi boteză viaţa Eliberare.”

Mi-a plăcut foarte mult pasajul acesta din „Al Cincilea Munte” (Paulo Coelho) pentru că m-a dus cu gândul la vechile mituri egiptene care puneau accentul pe numele adevărate ale zeilor şi pe puterea acestor cuvinte. Apoi, m-am gândit la faptul că singurul mod în care poţi învinge un demon este aflându-i numele adevărat şi folosindu-l împotriva lui.

„Între timp, el suferă consecinţele şi pedepsele nemeritate – căci cuvântul are putere, şi el o ştie. Suferă însă în tăcere şi nu foloseşte niciodată aceeaşi armă ca să-şi atace adversarul.” („Manualul războinicului luminii”, Paulo Coelho)

Cuvântul are o putere nemăsurată, deşi imaginile sunt mult mai şocante, cuvintele dăinuiesc în sufletul nostru şi puterea lor ne macină înlăuntru, ne destramă sufletul în mii de bucăţi sau din contră, ne vindecă cele mai adânci semne; doar un cuvânt, de atât e nevoie — un nume.

Mi-am botezat viaţa, şi a fost mai uşor decât mi-aş fi închipuit.