Studiul îngerilor

Angelolatrie (Angelolatry) – venerarea îngerilor
Angelologie (Angelology) – ştiinţa care se ocupă cu studiul îngerilor
Angelofanie (Angelophany) – manifestarea vizibilă/tangibilă a îngerilor în faţa oamenilor

Îngerii sunt spirite fără corp, care posedă inteligenţă superioară, forţă de neimaginat şi sfinţenie. Au o relaţie intimă cu Dumnezeu, venerându-l, iubindu-l în ceruri. Unii dintre ei sunt frecvent trimişi ca mesageri de Sus către oameni.

În multe religii, cum ar fi iudaismul, creştinismul si islamul, se crede că între Dumnezeu şi omenire există fiinţe intermediare, numite îngeri. Sunt entităţi fără corp care au anumite sarcini de la Dumnezeu şi sunt consideraţi în general, mesageri ai Domnului. Îngerii sunt spirite bune, spre deosebire de demoni. De obicei, sunt caracterizaţi ca având forma umană, imbracaţi în haine lungi, albe, înconjuraţi de lumină puternică, cu aripi lungi asemenătoare cu cele de lebadă. Notă personală: credinţa că îngerii au aripi poate proveni din cauza aurei luminoase ce îi înconjoară ce dă impresia unor aripi, însă nu este decât lumina ce conturează forma îngerului. Desigur un alt motiv ar fi ideea că îngerii parcurg distanţa dintre cer şi pământ zburând. Au fost portretizaţi astfel de către artişti, deseori la comanda bisericii, pentru a alerta credincioşii ca ingerii sunt mult mai mult decât oameni. Există însă cazuri, când ingerii au apărut ca oameni obişnuiti şi au fost interpretaţi ca atare.

În stagiile timpurii ale omenirii, credinţa in spirite era universală. Omul primitiv credea că nu există spirite bune sau rele. Un spirit avea pur şi simplu puteri, numite mana, cu care putea face bine sau rau. Odată cu venirea creştinismului şi a altor mari religii, credinţa în acest gen de spirite a fost condamnată, şi au devenit demoni. Credinţa în îngeri şi demoni poate fi urmărită până în religia antică a persanilor unde existau două fiinţe supreme: Ahura Mazda şi oponentul său etern Angra Mainyu. Primul reprezenta binele şi al doilea răul. Ambii aveau adepţi şi slujitori, îngerii îl serveau pe Ahura Mazda şi demonii (daevas) pe Angra Mainyu. Aici, distincţia dintre spirite bune şi spirite rele a fost facută pentru prima oară în istoria omenirii.

În Vechiul Testament îngerii joacă un rol proeminent ca mesageri ai Domnului. De asemena, în Vechiul Testament, demonul lider, Satana, apare. Deşi, Satana nu este caracterizat ca Lucifer, primul înger căzut ce se răscoala împotriva lui Dumnezeu, până în Noul Testament. Notă personală: există multe legende/teorii privitoare la Satana, la numele lui, la originea lui, la funcţiile sale ca inger, la motivul căderii din Rai. În Noul Testament, îngerii sunt prezenţi în toate evenimentele importante ale vieţii lui Iisus. Aici, ei devin mai mult decât simpli mesageri, sunt caracterizaţi ca agenţii lui Dumnezeu în aducerea judecaţii divine pe pământ.

Până în Noul Testament existau doar două ordine de îngeri, Serafimii (Seraphim) şi Heruvimii (Cherubim, singular Cherub). Sfântul Paul a extins numărul adăugand şapte noi ordine. Acestea sunt în ordinea importanţei lor:
• Serafimii (Seraphim)
• Heruvimii (Cherubim)
• Tronurile (Thrones)
• Dominioanele (Dominions)
• Virtuţile (Virtues)
• Puterile (Powers)
• Principatele (Principalities)
• Arhanghelii (Archangels)
• Îngerii (Angels)

Arhanghelii sunt mai inalţi în rang decât Îngerii, totuşi sunt pe locul opt în ordinea importanţei. Patru dintre cei mai importanţi Arhangheli sunt Mihail (Michael), Gavriil (Gabriel), Raphael şi Uriel. (În islam, se crede că sunt patru Arhangheli ce păzesc tronul lui Allah)

~Carpe Noctem

Traducerea şi adaptarea îmi aparţin.

Textul original, în limba engleză, poate fi găsit prin Google.

If the rightful author of this text wants the translated text removed from my page, please leave a comment here.